Legile Universului din perspectiva metafizica

Vă prezentăm o perspectivă metafizică asupra legilor care guvernează Universul. “Gândirea” metafizică este specifică emisferei stângi a creierului. Fiecare dintre cele două emisfere cerebrale are funcţii specifice. Emisfera stângă este mult mai dezvoltată pentru că trăim într- societate care este axată mai mult pe aspectul analitic, logic, raţional al lucrurilor decât pe cel intuitiv, creativ, imaginar. Din această perspectivă, există şapte legi fundamentale ale Universului şi anume: mentalizarea, corespondenţa, vibraţia, polaritate, ritmul, cauza-efect şi genul. Iată o prezentare pe scurt a fiecăreia: Legea mentalizării se referă la faptul că Universul are un caracter mental. Totul se petrece la nivelul minţii. Tot ceea ce…

Read More

Terapia ancestrala Munay Ki – mesaje de la stravechii samani

Samanii vad lumea intr-un fel aparte. “Samanismul este o practica straveche, ce vine din timpurile religiile si filosofiile cunoscute nu erau inca nascute, dar care abia acum, odata cu intrarea omenirii in Ciclul Galactic al Creatiei, isi dezvaluie cele mai subtile valente” (Elena Cocis, autoare a cartilor “Razele initiatice ale arhanghelilor” si “Templul schimbarii”)[1] Samanismul incas este transmis mai departe de catre Alberto Villoldo, antropolog medical, care in anul 2006 a primit incuviintarea popoarelor incase din Anzi sa tramsita lumii intregi aceste tehnologii stravechi sacre de vindecare. “Exista o diferenta…

Read More

Despre trup, minte si spirit

Pe lângǎ corpul fizic pe care ȋl avem, mai avem o minte, un suflet şi un spirit ȋn noi.  Acestea douǎ din urmǎ sunt cele care ne animǎ. Mai adânci şi mai durabile decât cele fizice sunt rǎnile emoţionale, sufleteşti pe care nu e destul sǎ pui un pansament şi sǎ zici “Gata, a trecut”. Problemele emoţionale şi sufleteşti sunt foarte compexe, şi rezolvarea lor este adesea foarte complicatã. Insã este necesarã rezolvarea lor, pentru cã – nerezolvate – se pot manifesta ȋn plan fizic. Psihologul  american Albert Ellis a…

Read More

Reflecţii pe marginea laturii emoţionale şi spirituale a existenţei

Existenţa este vǎzutǎ de Osho aşa: “Dumneavoastrǎ nu v-aţi nǎscut accidental. Existenţa are nevoie de dumneavoastrǎ.  Fǎrǎ dumneavoastrǎ, ceva ar lipsi i nimeni nu v-ar putea ȋnlocui. Acest lucru vǎ conferǎ demnitate, cǎci existenţa nu se poate lipsi de dumneavoastrǎ.  Stelele, soarele  luna, copacii, pǎsǎrile si pǎmântul, tot ceea ce existǎ ȋn univers ar simţi o micǎ lipsǎ, care nu ar putea fi nlocuitǎ de nimeni şi de nimic, decât numai de dumneavoastrǎ. Este o mare fericire sǎ tii acest lucru , o mare ȋmplinire, sǎ fii contient cǎ eşti…

Read More

Mai ferice să dai decât să primeşti

La un moment dat vei descoperi în viaţă că cel mai bine te ajuţi pe tine, ajutându-i pe alţii. Nu vei avea nevoie să te concentrezi pe fericirea ta, pentru că gândurile tale vor sta la cum să îl faci fericit pe cel de lângă tine. Şi tot gândindu-te tu aşa, ai să te trezeşti la un moment dat că sămânţa de mulţumire a încolţit şi la tine, te vei privi în oglindă şi vei vedea că zâmbeşti. Şi zâmbeşti diferit, pentru că nu mai e acel surâs în care…

Read More

Stele

Îmi amintesc cum ne uitam la stele. Îmi amintesc cum ajungeam acolo înaintea lor şi aşteptam să apară. Cerul era încă luminos, însă întunericul câştiga treptat teren. Nuanţele se schimbau rapid, fără să-mi lase timp să mă hotărăsc care îmi plăcea mai mult – albastrul senin, griul albăstrui, movul roşiatic, rozul incandescent şi la final întunericul mătăsos. Cred că îmi plăceau toate la fel de mult; la fel de mult cum îmi plăceau şi stelele care ne chemau acolo. Nu-mi amintesc dacă am văzut vreuna căzătoare. Am privit îndelung cerul…

Read More

Clipele care stau pe loc

 Aţi observat cum de fiecare dată când auzim o melodie, vedem o poveste sau pur şi simplu ni se aminteşte de ceva ce am trăit şi noi cândva, ochii ni se umezesc instant, căpătăm o expresie greu de definit şi privim departe, în gol, de parcă am vedea sau am vrea să vedem pe cineva în faţa noastră, preferabil să fie persoana iubită?  Nu putem să ignormăm părul de pe mâini care se ridică atunci când emoţiile sunt intense, cunoscutul fenomen de „piele de găină”, binecunoscuţii fluturaşi din stomac sau…

Read More

Eu sunt… conifer…

 Mă uit fără niciun pic de panică în jurul meu şi-mi vine în minte bancul cu nebunii în salonul cărora intra medicul şi văzându-i pe toţi lipiţi de tavan îi întreabă ,,ce faceţi voi, acolo sus?” ,,Suntem frunze” răspund nebunii. ,,Hai c-a venit toamna, zice doctorul.” Cad toţi, mai puţin unul. ,,Tu ce mi-ai rămas acolo?” ,,S-avem pardon, io-s conifer.”   Aşa şi eu acum. A venit toamna. Ei şi? Numai Nichita mai era frunză şi cădea la pământ. Am stat azi între copii. Ne-am jucat. Şcoala asta… Tinkerbell… unde…

Read More

Primul zâmbet

Intr-un spital mic, dintr-un oraşel in care creşteau cele mai frumoase flori de pe pamant, s-a nascut, intr-o dimineaţă  plina cu soare, o fetiţa in ochii careia se cuibarise cea mai frumoasă noapte de pe pământ. Doua steluţe mici sclipeau in ochişorii ei de fiecare dată cand privea un alt om… Un lucru ciudat se intampla însă de la o vreme. Toti pacienţii se făceau bine și plecau acasă. Într-o dimineaţă n-a mai venit nimeni să o vadă. Spitalul era pustiu. Nimeni nu mai era bolnav. Fetiţa nu avea nici…

Read More

Cealaltă moarte a Ioanei d’Arc – sau ce aș mai vedea o dată

Puține sunt spectacolele de la Teatrul Național, care merită văzute și revăzute de câteva ori. Cealaltă moarte a Ioanei d’Arc e unul dintre ele. L-am văzut prima oară acum vreun an, acum l-am revăzut și senzația pe care o ai la finalul piesei e că nu te-ai da dus… l-ai mai vedea o dată. E un spectacol plin de conținut, cu o Ioana care își repetă rolul pe scenă punându-și întrebări asupra rolului său pe scena vieții. Dumnezeul din piesă e unul umanizat, rupt în coate, cinic și inteligent, cu…

Read More