Basescu redivivus? pactul de coabitare continua

Noua vedeta de la Ghita-TV este Basescu. La fiecare doua zile, noul “analist politic” da pe la RTV sa le explice cum “sta treaba cu chestia”. Cum care treaba si ce chestie? Orice treaba si orice chestie. Basescu le stie pe toate mai bine ca toti. Si aia de la Ghita mai au un pic si-l “ung” zeul lor personal. Stim ca e urat sa spunem “am avut dreptate” cand am sustinut constant ca scandalul constant Ponta vs. Basescu este doar unul de fatada menit a infunda opozitia reala in…

Read More

Inerțiile care ne țin pe loc

Asistam de foarte multi ani la enumerari de solutii, la ciocnirea mai mereu a orgoliilor oamenilor care le-au produs, li s-au soptit sau care pur si simplu li s-au revelat cateodata pe diferite cai mistice (vezi Becali). Mass-media romaneasca tine drapelul democratiei sus si are grija ca opiniile privind resuscitarea economiei romanesti sa fie reprezentate atat de tehnocrati, cat si de oameni de business, artisti, preoti si asa mai departe.Raman la concluzia ca ratingul televiziunilor romanesti are un efect pervers asupra intregii societati, insa traim intr-o randuiala social-economica in care…

Read More

Ce credem şi ce ştim

Trăim acum cum trăiau odinioară boierii mari, numai că percepţia bunăstării materiale este distorsionată de faptul că reprezintă un numitor comun şi un fenomen oarecum de masă. Deosebirile care apar între diferitele categorii de oameni sunt aproape numai de ordin material, spiritual existând aproximativ acelaşi mod de gândire datorită evoluţiei comunicaţiilor. El se regăseşte şi la muncitorul de rând, care acum poate fi chiar un intelectual cât şi la marii posesori de bunuri din ce în ce mai consumabile, care pot fi nişte semidocţi, în general, dacă nu chiar imbecili.…

Read More

Rahat cu ochi

Lumea e un rahat. Cu ochi. Pe băț. Pe sub băț. Pe lângă băț. Fără băț. Un rahat. Un rahat mare și urât mirositor. Asta aud de la toți cunoscuții, mereu când discutăm despre viață. Asta pare a fi noua definiție exhaustivă a vieții: ,,… e-un rahat, mă, ce să faci? Un rahat tot!” Asta e materia primă a societății umane: rahatul. Mai departe, diferența o face ambalajul. Pentru că fiecare încearcă să ambaleze rahatul cât mai frumos, cât mai vandabil, mai oferibil altora. Lumea e flămândă: e înfometată, e…

Read More

Sfârșitul unei lumi neîncepute

Speranța în sfârșitul lumii și-o pun cei cărora le este frică să o înceapă. Așa că speră că universul le va face o favoare și nu-i va mai obliga, ca și până acum, la o pseudo-viață. Pentru ei este o veste bună și una proastă. Vestea bună e că sfârșitul nu trebuie să vină, este deja. Vestea proastă e că ceea ce este, din moment ce nu a avut parte de un început veridic, nu are cum să se sfârșească. Lumea e sfârșită prin neîncepere, prin ne-lume. ,,Multă lume, puțini…

Read More

Monștrii de după perdeaua de iluzii

În momentul în care deschidem ochii minții (cei care încă mai avem așa ceva), focalizăm în permanență imaginile primite din lumea exterioară și, în funcție de focalizarea mai strânsă sau mai generoasă a lumii, surprindem mental ansamblul realității sau anumite detalii, niciodată concomitent și una, și alta. Nu vedem niciodată simultan și pădurea, și copacii, riscând astfel, atunci când lărgim imaginea, să vedem o pădure desăvârșită, lipsită de uscături, sau, invers, atunci când ne concentrăm asupra copacilor, uscăturile să ni se pară singura realitate, iar pădurea, o iluzie a binelui…

Read More

Minciuna noastră cea de toate zilele

Indiferent că ne place sau nu, că realizăm sau nu, că vrem să recunoaștem sau nu, minciuna e una din cărămizile de bază ale marelui edificiu social și individual, a societății și a individului. Realitatea obiectivă, dură și rece din lumea exterioară e inumană, e lipsită de tot ceea ce noi considerăm indispensabil vieții noastre ca ființe sensibile și evoluate. Pentru ca să trăim în lumea în care trăim acum ne-am creat de la zero această realitate, îmbrăcând ideile din mintea noastră cu materie. Pe calapodul minții au luat naștere…

Read More

Despre români și melci

Filmul lui Tudor Giurgiu, ,,Despre oameni și melci”, e o poezie de viață românească, autentică, cinică, bacoviană, rece, agresivă și dură, de un plumb sufletesc depășit ca apăsare interioară doar de pietrele de moară ale lipsei autohtone de orice: scrupule, moravuri, valoare, demnitate, caracter, respect. Filmul te inspiră și te pune pe gânduri, mult după ce-l vezi. E ca o scânteie ce-ți aprinde memoria de român reamintindu-ți în timpul condensat cât ține pelicula toate tarele românismului de proastă factură ce te bântuie de-o viață întreagă. O uzină se închide, o…

Read More

Mai avem dreptul la fericire?

Mai avem dreptul la fericire, noi, micile rotițe ale actualului sistem social, care ne cere să ne învârtim doar, robotic, zi și noapte, doar pentru dreptul de a ne asigura existența, subzistența fizică în această lume care de fapt nu ne mai aparține? Mai are fericirea vreun rol, vreun rost în viața noastră, împărțită între muncă, somn, iar apoi din nou muncă? Pentru ca să avem posibilitatea de a ne asigura resursele materiale pentru obținerea fericirii, sistemul ne obligă să lucrăm 8 ore pe noapte, asta după cele 8-12 ore…

Read More

De ce e mai prost capul decât părul

Într-o societate reificată, cum e societatea actuală, totul pleacă de la bani. Valoarea e dată doar de greutatea în lei sau în euro, indiferent că e vorba de lucruri materiale, de valori sociale sau spirituale. Poziția și respectul acordat unui reprezentant al unei anumite clase profesionale în societate se câștigă în mod informal tot prin prisma banului pe care îl câștigă acesta în urma activității prestate, cinstit sau în mod oneros, acest din urmă aspect nemaiinteresând pe nimeni. Câștigi bani mulți din ceea ce faci, ai o profesie și o…

Read More