Orb la orb nu scoate ochii

Stăteam la stop în Piața Mihai Viteazul, eram prima mașină la semafor. Pe trecerea de pietoni, îmi atrage atenția brusc un zgomot ciudat și nelalocul lui. Cineva lovea asfaltul ritmic, nervos, cu un băț lung și gros. Un nevăzător își căuta drumul cu bățul, prelungirea organelor sale de simț. Grea și anevoioasă îndeletnicire, dat fiind asfaltul nostru plin de găuri și cu denivelări ce-l induceau în eroare. Se oprea la câțiva pași, câte-o secundă, când lovea ceva ce nu era asfalt neted – brusc, se oprea ca în fața unui…

Read More

Renunţarea ca fericire

Transcriu şi prescriu un singur leac împotriva excesului de luciditate: renunţarea. Fericirea e un complex superfluu, discutat şi rediscutat, întors pe toate feţele şi toate faţetele, astfel încât orice cuvinte expuse aici riscă să capete caracterul de platitudine. E cert că nu există în umanitatea asta nici măcar 2 persoane care să iasă în public, zi de zi, zi după zi, şi să-şi strige fericirea. Mai degrabă există oameni care zi după zi, zi de zi, îşi strigă nefericirea.Şi oare din ce pricină faptul atât de indubital al însoţirii fiinţării…

Read More

Baladă pentru un leu

,,Gând întors, copil pribeag al minții, n-ai cum să-l cerți și de ce să-l chinui ținându-l închis în cutia-ți minunată ce-și spune craniană. M-ai înțeles? Lasă-l să umble, trimite-l și-ntoarce-l, strigă-l și șoptește-i doar ultima silabă. Ea să fie și prima din cuvântul ce se dorește spus. Acum ai înțeles? Joacă-te singur și umple-ți universul cu legătura de chei a ideilor. Ia cheia pe care crezi c-o vei potrivi unui semn grafic, răsucește-o în fibra fosforului și observă-i culoarea, vezi dacă luminează. Abia atunci poți spune că ,,ai venit acasă.…

Read More