Studenții români în Germania nazistă și bursele Humboldt

Articol scris de Irina Nastasă-Matei

Germanii au avut mereu un sistem foarte bine organizat de acordare de burse pentru studenții străini. Mai mult, autoritățile naziste erau deosebit de eficiente în a utiliza aceste burse în scop de propagandă. Beneficiau de stipendii germane tineri din aproape orice colț al lumii; totuși, regimul nazist acorda o atenție deosebită studenților din sud-estul Europei, punându-le la dispoziție mai multe tipuri de facilități pentru a putea studia la instituții de învățământ superior din cel de-al Treilea Reich.

Instituția-umbrelă care gestiona acordarea de burse pentru străini era DAAD (Deutscher Akademischer Austauschdienst). Aceasta, înființată în 1931 pe baza mai vechiului AAD (Akademischer Austauschdienst), avea ca obiectiv „cultivarea relațiilor academice cu țările străine“[1]. DAAD-ul era alcătuit din trei departamente: unul academic, responsabil pentru schimbul de studenți, pentru gestionarea Fundației Humboldt și a asociațiilor și cluburilor studenților străini, precum și pentru conferințele susținute în Germania de personalități străine; un department pedagogic, care administra schimburile de elevi și profesori secundari, precum și instituțiile și conferințele cu tematică pedagogică; și un departament de politică culturală, care se ocupa cu călătorii în străinătate și rapoarte cultural-politice[2]. Totodată, DAAD era instituția care decidea numărul de stipendiați și cuantumul burselor oferite de cele mai importante fundații germane.

Stipendiile de care puteau beneficia tinerii români erau acordate de două fundații: Humboldt (bursele Humboldt) și Deutschland (bursele Mitteleuropäische Wirtschaftstag), acestea din urmă fiind destinate doar studenților de etnie română. Existau și burse oferite exclusiv etnicilor germani, de către VDA (Volksbund für das Deutschtum im Ausland) prin intermediul Comunității Naționale a Germanilor din România[3]. În plus, diverse instituții germane ofereau un număr limitat de stipendii și ajutoare financiare. Bunăoară, Universitatea din München acorda burse speciale pentru etnicii germani. De asemenea, Universitatea din Berlin punea la dispoziție doctorilor în medicină români burse de specializare[4]. În anul 1942 și primăria orașului Breslau, ca urmare a reducerii drastice a numărului de studenți români aici, a oferit acestora patru burse anuale, tot pentru specializare în domeniul medicinei[5].

            Cele mai importante rămân însă bursele Humboldt, prin număr, prin relevanța lor cultural-politică și prin personalitățile care au beneficiat de aceste finanțări. Ele aveau o durată de nouă-zece luni (un an academic), putând fi prelungite cu încă un an, în cazuri excepționale chiar cu doi ani, mai ales dacă se avea în vedere obținerea unei diplome în Germania. Teoretic, principalul criteriu de selecție era reprezentat de performanța academică, dar în fapt erau luate în considerare în mod special orientările politice ale aplicanților: „Ei vor fi selectați pe criterii cultural-politice de către misiunile oficiale germane din străinătate”. Dosarul trebuia să conțină formularul de aplicație, un curriculum vitae, un atestat privind cunoașterea limbii germane, foile matricole și diplomele, precum și scrisori de recomandare de la profesori sau personalități ale vieții publice. Îndeosebi acestea din urmă cântăreau greu în obținerea unei burse. Hotărâtor în selecția candidaților era și interviul, germanii fiind în mod deosebit interesați de personalitatea viitorilor bursieri, precum și de felul în care aceștia se raportau la Germania nazistă.

Stipendiații erau în așa fel selectați, încât să fie deja cunoscuți pe scena culturală sau științifică din țara lor de origine, astfel încât impactul avut de perioada de studii în Germania nazistă să fie cât mai mare. Domeniile de studiu vizate erau științele umane, dar de multe ori beneficiau de burse Humboldt și tineri care absolviseră științele exacte, mai ales în cazul în care aceștia aveau potențial în ceea ce privește viața politică și publică, nu doar cea academică[6]. Bursele puteau fi integrale (1000 RM/lună), prelungiri (între 220-1000 RM/lună), parțiale (între 450-550 RM/lună) sau burse prin care tinerilor le erau acoperite doar taxele de școlarizare.

Stipendiații aveau trei obligații majore: să se dedice în mod intensiv muncii academice în cadrul universității; să-și petreacă timpul liber și vacanțele făcând excursii și drumeții prin Germania sau efectuând practică în cadrul unor firme sau organizații germane; și să se implice activ în viața culturală germană, luând parte la întâlniri și conferințe, devenind membri ai cluburilor și organizațiilor academice. De asemenea, era de dorit ca bursierul să dețină trei calități: productivitate academică, interes pentru „chestiuni politice” și „spirit de camaraderie”[7].

Pe parcursul deceniului patru al veacului trecut, numărul tinerilor din România care au primit un stipendiu al Fundației Humboldt a fost în continuă creștere, direct proporțional cu amplificarea, de-a lungul acestei decade, a interesului Germaniei pentru întărirea legăturilor cu România. Astfel, în anii universitari 1930/31 și 1932/33 nici un român nu a beneficiat de o asemenea bursă – spre deosebire de colegii unguri și, mai ales, de cei bulgari, aceștia din urmă cel mai bine reprezentați aici. Au fost totuși trei bursieri români în anul următor, 1931/32: Ion Ivănescu, specializându-se în economie la Universitatea din Berlin; Matyas[8], studiind medicină tot la Berlin; și Ion Nestor, înmatriculat la doctorat în domeniul arheologiei la Universitatea Marburg – și care își va publica în 1933 teza de doctorat în Germania: Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien, devenind mai târziu un cunoscut arheolog și profesor universitar[9].

Deși arhiva DAAD a fost distrusă ca urmare a bombardării sediului instituției în 1945, despre unii dintre acești tineri ne-au rămas, la arhiva Ministerului de Externe din Berlin, scurte referințe aparținând autorităților germane, din care reiese clar interesul lor nu doar pentru realizările academice, ci și pentru rolul pe care l-ar putea juca bursierii în promovarea Germaniei naziste în țara de origine

Related posts