Situația clară a evoluției Fabricii de dulciuri Feleacul(PE)

Administratorul Felinvest SA, Călin Buzoianu, clarifică aspectele legate de Fabrică de dulciuri Feleacul, ca răspuns la neadevărurile lansate de două foste angajate în presa locală:

Fabrica Feleacul avea, în 1990, o producție de 5-6 mii de tone de dulciuri anual. Din 1990 până în 2001, a scăzut ca producție și prezență pe piață sub 500 de tone.

În 2002, Octavian Buzoianu a preluat acțiunile fabricii în urma unei lichidări bancare. Acționarul anterior nu își plătise ratele la bancă, astfel că instituția bancară a scos la vânzare pachetul de acțiuni. Este important de subliniat că nu a fost vorba de privatizare — așa cum eronat a apărut în presa locală — ci de un pachet privat de acțiuni gajat, preluat de altă entitate în baza unei executări bancare.

‘Lucia Lup (fost lider de sindicat al Feleacul — n.n.), în afirmațiile ei recente, denaturează lucrurile: nu a existat nicio privatizare, pentru că nu era posibil din punct de vedere legal. Nu are niciun sens ce vorbește doamna’, a spus Călin Buzoianu.

În 2002, Octavian Buzoianu participa la prima AGA a Fabricii Feleacul, în calitate de acționar. Atunci, după ce a studiat actele societății, acesta constata situația dezastruoasă a fabricii.

‘Nimeni nu a luat atitudine față de situația din ultimii ani. Există organisme ale Statului care ar putea rezolva situația, dacă este adusă la cunoștința lor. Lipsa investițiilor nu justifică situația creată. În bugetul de venituri și cheltuieli pe 2002, apar 7,5 miliarde de lei (vechi, n.n.) datorii, plus credite, ceea ce, raportat cu producția, este condiție de faliment. Propun AGA să accepte, în principiu, bugetul pe venituri și cheltuieli și să mandateze pe cineva din administrație pentru găsirea de soluții pentru redresarea fabricii’, declara atunci Octavian Buzoianu.

În perioada 2002-2005, conducerea Feleacul a reușit să crească producția, relansând și investind în tehnologie și echipamente, însă insuficient ca proiectul să fie funcțional pe termen lung.

Cu toate acestea, din cauza problemelor majore de mediu, s-a făcut o analiză și s-a constatat că doar alinierea la standardele de mediu ar costa în jur de un milion de euro.

Punând în balanță toate acestea, s-a decis în 2006 relocarea fabricii la Jucu, pe o locație nouă, curată, ecologică. S-au făcut proiectele, s-a luat hotărârea în AGA, urmând să se confirme cu evoluția pe piață.

Din cauza crizei, nicio bancă nu a mai finanțat astfel de proiecte, astfel încât relocarea la Jucu a fost blocată și s-a ajuns în situația de a decide dacă fabrica se închide (aceasta însemnând să fie dați oameni afară), dacă se lichidează sau se găsește o soluție.

Călin Buzoianu a găsit soluția de a vinde liniile tehnologice și producția către un partener cu care Feleacul avea colaborări de câțiva ani, Amylon Sibiu, impunând condiția să nu fie disponibilizați angajații fabricii.

Astfel, AGA a decis, în 2008, vânzarea fabricii către Amylon Sibiu, iar aceasta a funcționat în următorii cinci ani pe aceeași locație din Cluj-Napoca.

Cu privire la declarațiile celor două foste angajate ale fabricii Feleacul, Octavian Buzoianu precizează:

‘Toți cei 130 de angajați au beneficiat de salarii compensatorii din partea Felinvest, inclusiv cei care declară acum în presă că au fost lăsați pe drumuri. Toți au avut posibilitatea să lucreze încă cinci ani pe aceeași locație din Cluj-Napoca, până la momentul relocării în Sibiu. Doamna Eva Ibran a fost și ea în această situație: a primit salarii compensatorii și a lucrat, în continuare, aproape patru ani în producție’, a declarat Octavian Buzoianu.

‘Manipularea majoră, neadevărul cel mai mare este că totul este legat de numele Octavian Buzoianu, dar cel care a operat încontinuu a fost fratele meu, Călin Buzoianu, pentru că eu, până în 2006, am fost angajat ca director la Ursus. La Feleacul am fost acționar majoritar și am participat doar la două-trei Adunări Generale’, a declarat Octavian Buzoianu.

Agerpress

Related posts