Simfonia Soarelui dansand vesnic cu Luna

Prima noastra noapte, in care tanjesc dupa aroma parului tau, alergand sub fereastra ta sa  aud  fosnetul matasii perdelei care cade timid pe trupul tau gol. Am venit sa indeplinesc ce mi s-a spus dincolo de vieti, sa iubesc fara sa inteleg cu mintea.

Este o noapte a sufletelor, pe Claire de lune a lui  Debussy, in care acordurile coboara firesc, pe buzele tale usor umezite de dorinta, iar simfonia apusului de vara am ascultat-o mirat in nuantele ochilor tai,  de regina a verii.

Esti imbracata in rochia rosie care apare in oglinda uda ca o invitatie la valsul in care te iubesc pana dincolo de suflet, impreunare celesta in Fiinta, amor carnal descatusat, pe o ploaie calda.

Vant cu iz de iasomie iti infioara parul, care imi atinge simturile devenite dans ecstatic, pana dincolo unde devenim un sigur duh, sau de ce nu,  garantia reintalnirii . Frunzele spulberate imi vorbesc despre cerul plumburiu, in care Bacovia rade grotesc aratandu-mi cifra 7, ca un psihopat legat cu  lantul grotesc infasurat in jurul ploii de toamna tarzie.

Ploua cu fulgi de zapada in mijlocul lacului inghetat, in care luminile se amesteca difuz, in care dansez alunecand pentru tine, mijlocind pentru tine viata incarnata fara de moarte.

Timpul e doar o iluzie, anotimpurile doar visele unui scriitor nebun, care nu mai vrea sa auda cum plang stelele, atunci cand soarele palid aprinde fara succes orizontul.

*****

E primavara si la geamul tau cresc flori de frezia. Urmele zapezilor dispar ca nalucile, iar in patul nostru de asta iarna, te simt incolacita in jurul meu pentru totdeauna, implinind la nesfarsit ciclurile limita ale soarelui si ale lunii.

Inclestez spasmodic tremurand mainile, muscandu-mi buzele pana cand simt gustul amarui de sange si forta nebuna care imi zvacneste in tample, oh, tu, nebunule, opreste-te !

Cand vreau sa te iubesc, o fac deseori cu teama, sa nu te strivesc, sa nu trec de finetea ta nepamanteana, iar alteori simt totusi  cum dorinta se loveste de tine cu forta valurilor, de desenul ilegitim al trupului tau, faurit pentru zeii pagani.

Scriem dansand Simfonia Noastra, pe dara lasata pe apa marii de luna plina, cand Creatorul ne daruieste legitim povestea seninatatii vesnice, iar eu, Tie,  buchetul de flori al diminetilor noastre…

 

Related posts