Poti sa il compari pe Vasile Dancu cu Sevil Shhaideh ?

VASILE DÎNCU, INTELECTUALUL SOCIAL DEMOCRAT

Vasile Dîncu este unul dintre puţinii politicieni clujeni care s-au remarcat în capitală. El este primul ideolog clujean responsabil cu strategia unuia dintre cele mai mari partide din România.
Personalitatea puternică şi stilul direct, calităţi “exotice” la Bucuresti, l-au
propulsat în vârful ierarhiei social-democraţiei. Marea lui ambiţie, pentru
care luptă în continuare, este să aducă birourile de conducere ale P.S.D.–ului
şi ale ţării pe malurile Someşului. Plăcut de tineri, apreciat de adversarii
politici, respectat de oamenii de media locală şi naţională, Dîncu şi-a creat o
imagine pozitivă de om politic transparent, credibil şi europenizat.

Vasile Dâncu s-a născut în 25 noiembrie 1961 în satul Runcu-Salvei din Bistriţa Năsăud.

“Mi-am petrecut copilăria într-un sat grăniceresc năsăudean, un univers aparte, plin de tradiţii şi repere mitologice extraordinare. Tatăl meu era un scriitor autodidact, a publicat câteva volume de poezie cultă. Ţin minte că
avea o bibliotecă mare, unde mă refugiam şi eu. De fapt, am trăit într-o lume aspiritului şi culturii, pentru că la noi acasă veneau în vizită mulţi scriitori clujeni, bucureşteni şi publicişti de la revista Tribuna”.

Cariera politică şi-o începe în 1999, când cadrul didactic şi sociologul Vasile Dâncu se înscrie în Partidul SocialDemocrat Cluj. În 2000, aflat pe poziţia de director-fondator al Istitutului Metromedia Transilvania, acceptă propunerea primului-ministru Adrian Nastase şi devine Ministrul Informaţiilor Publice, din decembrie 2000 până în aprilie2003, când, în urma restructurării guvernamentale, Ministerul Informaţiilor Publice se transformă în Agenţia Pentru Strategii Guvernamentale, la conducerea căreia rămâne până în 2004. În timp, a ocupat funcţiile politice devicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Cluj a P.S.D. şi de secretar executival P.S.D. în marketing politic. Treptat, Dâncu devine cea mai valoroasă “piesă”din galeria social-democraţilor de la Cluj. Local, Dâncu este cel maimediatizat politician clujean din opoziţie, şi asta se datoreaza stagiului de europarlamentar cu statut de observator, iniţiativei de “rebranding” alP.S.D.-ului şi apariţiei “Grupului de la Cluj” şi, bineînţeles, activităţii luiîn domeniul sociologiei, învăţământului şi publicisticii.

 

La Bruxelles, Vasile Dâncu a avut şansa de a vedea cum se face politica europeană.

“Există o mare diferenţă între stilul politic european şi cel românesc, balcanizat sută la sută. Punctul central este legătura dintre politician şi comunitatea care l-a produs, acolo nu întâlneşti politicieni “de aer”, un fel de sfinţi ai naţiunii. În Europa, fiecare politician are o circumscripţie la care se raportează, zona care l-a
produs pe el, indiferent că este Helmuth Kohl sau Gerhard Scroeder”.

„Cu certitudine, acolo nu există paraşutaţi de la centru. În plus, politicianul european este foarte responsabil şi atent la imaginea lui, la ceeace spune şi la ceea ce face, pentru că trebuie să răspundă în faţa comunităţii care l-a propulsat. Pe de altă parte, toţi beneficiază de experienţa specialiştilor din jurul lor, majoritatea absolvenţi de ştiinţe politice si de administratie publică. La noi, marea problemă este că nu există o cultură a staff-urilor şi nici nu ţi se aprobă aşa ceva”.

 

Marea calitate europeană constă în practicarea unui tip de politică
negociantă.

„Politica negociantă practicată în Europa este un lucru extraordinar. În
schimb, la noi faci o lege în dispreţul tuturor sau mergi în Parlament şi îţi cumperi
o majoritate, nu te interesează ce cred ceilalţi şi impui părerea ta. Apoi,
tipurile de discurs politic sunt foarte diferite”.

 

„Eu n-am auzit niciodată discuţii politizate sau demagogice în ParlamentulEuropean. Acolo, toată lumea vorbeşte la subiect. O altă problemă este valorificarea experienţei experţilor în comisii, în Parlamentul European sunt
aduşi experţi din afară care fac rapoarte în legătură cu un anumit proiect delege. La noi, nu există acest lucru. Şi, bineînţeles, politica europeană nu este conflictualistă. În primul rând, nu există conflict între partidele
parlamentare, toate urmăresc un optim social. Orice proiect trebuie să aibă impactul social optim, ca să câştige societatea, nu politicienii neapărat”.

Sociologul clujean consideră că românii au ieşit din comunism fără identitate.

„Spiritul comunitar european face ca oamenii să se raporteze mult maiserios la problemele comunităţii lor. De aceea, comunitatea este mai puternicădecât grupul de partid, oamenii îşi dau seama că ţara este mai importantă decât partidul. Partidul este numai un mijloc sau un instrument prin care, ţara lor, localitatea, landul sau regiunea, influenţează mersul lucrurilor. Modul în care se articulează relaţia dintre aceste tipuri de identităţi este foarte
importantă. Noi, românii, suntem oameni fără identitate. Identitatea noastră se rezumă, în general, la propria noastră experienţă”.

 

În plus, societatea românească postdecembristă a intrat într-un proces
accelerat de atomizare.

„După 1990, indicatorul de contact social este de vreo trei ori mai mic, am măsurat eu acum vreo cinci ani, s-ar putea ca acum să fie mult mai mare. Oamenii s-au atomizat foarte mult”.

 

Cauzele atomizării sociale sunt, în opinia sa, nivelul de trai şi individualismul.

„Comparaţia socială ne ucide, oamenii încep să de diferenţieze social, are loc o polarizare în care unii devin tot mai săraci şi alţii tot mai bogaţi.Creşte distanţa dintre oameni, pe de-o parte, şi dintre individ şi putere, pe
de altă parte. Oamenii se simt excluşi din spaţiul public şi aici este o lipsăde responsabilitate. Aceasta înseamnă blocaj, este o adevărată dramă pentru fiinţa noastră socială”.

 

SCRIITORUL

 

Dâncu a publicat studii şi cărţi în ţară şi în străinătate.

Individ şi societate, Organizaţii, Comunicarea de
masã, Audienţa radio în România, Societatea civilă şi administraţia locală,
Comunicarea simbolică. Anatomia discursului publicitar, Comunicarea în
managementul instituţional, Ţara telespectatorilor fericiţi. Contraideologii,
Methodology for Developing a Local Policy for Poverty Alleviation, Antidoturile
disperării, Politica inutilă.

 

HIP-HOP, ATB ŞI RAMSTEIN

 

În timpul liber, Dîncu face sport şi ascultă muzică de toate tipurile.

“Îmi plac toate genurile de muzică, inclusiv Paraziţii şi BUG Mafia. Îmi placepentru că eu sunt sociolog şi sunt sensibil la problematica socială. Am scris un articol interesant, “Cultura de după blocuri” despre această muzică şi amobservat – făcând analize de conţinut şi lucrări de diplomă cu studenţii pe asemenea piese – că atât manelele, cât şi muzica hip-hop vorbesc despre problemele tinerilor: iubire, sărăcie, protestul faţă de viaţa politică. Este o muzică vie, are suflet pentru că este un protest”.

Deţine acasă o fonotecă personală.

“Am o colecţie de muzică importantă în care intră şi formaţii noi deprotest, ca Rammstein. Am o plajă foarte largă de
preferinţe în acest sens, ascult şi muzică electronică, house şi rave. Dintre formaţiile străine, ascult REM, ACDC, Black Sabbath, Metallica şi aici mă înţeleg cu fiică-mea, îmi place Leonard Cohen, pentru versuri. Am fost şi la
concertul ATB de la Cluj, ascult şi muzică rave, mă izolez în ea, dar sigur că ascultată acasă este altceva”.

Sursa :

https://realnewslist.wordpress.com/2011/09/13/biografie-vasile-dancu/

N.r. Fata de CV-ul d-nei Sevil Shhaideh, Vasile Dancu pare Profesorul, iar Sevil Shhaideh, o doamna fara anvergura, eventual consiliera domnului Dancu. 

 

 

Related posts