PENTRU CINE ”BAT CLOPOTELE, MITICĂ”?

Mai țineți minte filmul românesc realizat la începutul anilor ’80, interzis de regimul comunist, ”De ce bat clopotele Mitică?”? Filmul a fost o parodiere a micii burghezimi, surprinzând temeinic nimicurile pe care unii și le doresc fapte mărețe. Același film atrăgea atenția asupra moralității dubioase care macină românismul așa cum îl percepem, explicăm și desigur, mai ales, îl aplicăm. Filmul a avut o distribuție de excepție, dar nu asupra actorilor insist, pentru că lucrurile nu s-au schimbat în societatea actuală, doar distribuția este alta. Lumea noastră contemporană, a făcut un cult pentru dezbrăcarea de moralitate, umblând cu moralitatea prin târg doar pentru a o face de rușine. Poate vă întrebați ”De ce această introducere?”. Nu vă țin pe uscat și mă exprim imediat!

Mica burghezime a lumii românești contemporane este tagma celor titrați și care urmăresc împlinirea profesională. Nu e nimic rău în a te desăvârși profesional, dar este ceva condamnabil dacă modalitățile prin care dorești a-ți atinge scopul este ”neortodox”, adică apelând la tertipuri pe care chiar și o parte din tagma profesională din care faci parte le refuză, sau mai mult decât atât, dacă faci mici compromisuri puțin ilegale. În mica burghezime locală includem medicii, profesorii, inginerii, chiar și meseriile liberale precum jurnalismul sau ”avocățimea”. Subiectul de azi surprinde derapajul unor mici burghezi aparținând profesiilor liberale mai sus amintite.

În acest week-end vor avea loc alegeri pentru conducerea executivă a Baroului Cluj, mai precis avocații înscriși în Baroul Cluj își vor alege Consiliul, Prodecanul și Decanul Baroului Cluj. Așa-i că nu vă interesează? NU! Oare de ce nu vă interesează? Să încerc un răspuns simplu: pentru că nici un avocat nu vă pune merinde pe masă, nu vă face curățenie (la propriu) și nici nu vă face viața mai bună, decât în cazul în cazul în care fiind nedreptățiți aveți nevoie de serviciile avocatului pentru a vă primi dreptatea de care într-un fel sau altul ați fost privat sau există pericolul să fiți privați. La fel de puțin v-ar interesa și cine conduce Colegiul Medicilor Cluj, deși ei ar fi primii care ar trebui să aplice măsuri în cazul unui medic suspectat de malpraxis, sau cine conduce Inspectoratul Școlar Județean, instituția care ar trebui să aplice măsuri imediate în cazul în care copilul nostru ar fi abuzat în orice fel de către un cadru didactic. Deși opiniei publice i se cam ”fâlfâie” de cine va conduce Baroul Cluj în următorii patru ani și mai ales în conformitate cu regulile de publicitate pentru avocați (pe care din curiozitate le puteți citi aici), reguli care nu permit publicitate decât în revistele de specialitate în anumite condiții, totuși unii candidați se simt ”onorați” dacă presa amintește de candidatura lor și/sau valoarea lor profesională neprețuită.

La Cluj avem o speță frumoasă. Trei candidați pentru Decanul Baroului Cluj: actualul Decan al Baroului, Pop Mircea, actualul Prodecan, Călin Budișan și unul dintre membri Consiliului, Flavia Maier. Personal le urez succes fiecăruia și le urez să ”câștige cel mai bun!” (lozincar mai pot fi uneori!) deși știu că chestiunea cu cel mai bun este relativă și mai ales interpretabilă. Nu îl cunosc pe niciunul dintre cei trei candidați deci pot afirma cu o sinceritate total dezinteresată că pentru mine, precum spune neamțul, mi-e ”Scheiße egal” cine va păstori Baroul Cluj în următorii patru ani.

Conducerea Baroului Cluj este o chestiune strict de bucătărie internă a avocaților și ea mai poate prezenta interes doar pentru cei care și-au făcut un obicei din a sta prin tribunale sau cei care trebuie să-și protejeze averile dobândite ilicit sau presupus ilicit, care chiar dacă par mulți, totuși nu sunt atât de mulți, deși prin presă și platformele social-media se practică uzitarea la disperare a termenului ”penal(i/ii)”.

Săptămâna aceasta, ca o glumă proastă – Săptămâna Mare a Alegerilor, constat cu deosebită plăcere că breasla meșteșugărească a așezătorilor de cuvinte într-ale jurnalismului/jurnalisticii (sîc!) se dedă în cadru organizat la a-și da cu părerea vizavi de cine-i cel mai bun, cel mai ”dăștept” și cel mai frumos! Personal consider că face bine la sănătatea mintală a jurnalistului să fi părerolog, dar să deschizi trocuța de porci ca să te scalzi în ea, folosind atacuri la persoană, mie nu-mi prea pare în regulă.

În țara părerologilor, în care jurnaliștii independenți nu gândesc la fel, vizavi de speța „în cauză” se întâmplă bisericuța aruncătorilor cu lături de la distanță (probabil viitor sport olimpic) în opozanții candidatului preferat si un noncombat „constructiv” in ceea ce privește  candidatul rămas neprihănit – cel mai frumos, deștept si altruist, și de ce nu?!, un om de mare omenie. Eu chiar pot înțelege dependența de trocuță, ca atare în absurdul meu mă gândesc că opiniile acestor părerologi profesioniști care s-au implicat în speța ”în cauză” sunt absolut echidistante si dezinteresate.

Unul dintre jurnaliști, cel care și-a făcut un blog de nișă pe ”aventurile” avocaților și magistraților clujeni, a mai beneficiat până acum vreo doi anișori și de publicitate contractuală pe blogul său din partea Baroului Cluj, ceea ce legea nu prea permite, nu-i așa? Poate greșesc eu, pentru că nu am studii de specialitate, dar măi să fie, la școală am învățat măcar să citesc, dacă nu să pricep destul! De la bun început doi dintre cei trei candidați din week-end s-au opus vizavi de încheierea acestuia contract, iar faptul că acel contract nu a avut viață lungă a lăsat urme adânci în deontologia profesionistă, că de profesională nu poate fi vorba. Și ce credeți? Cei doi potrivnici și-au cam ”furat-o” în opinia distinsului părerolog, iar celui neutru i s-a pus intempestiv de-un piedestal (eu sper că nu pentru un bust ci pentru un grup statuar complet).

Un alt părerolog cotidian al cosmopolitei urbe Clausenburg (oare cine-o fi?!) s-a aliat opiniilor colegului de breaslă menționat anterior, susținând același candidat, doar că opinia acestuia nu conținea rămășite de lătură, ci pot spune chiar că-l văd la categoria grea, acesta aruncând de-a dreptul cu trocuța în toți și toate (s-avem poftă!). Totuși, citindu-i opinia, spre diferență de coleguțul ”stipulat” anterior, nu m-am putut așeza decât în impresia că feciorul acela chiar și-a dat cu părerea în stilu-i personal, adică grobian de sincer!

Păi este frumos colega/colegul? Eu chiar sunt curios cum percepe un articol care-i atacă concurența, candidatul care a ”trecut” (probabil neintenționat) pe la make-up-ul colegilor de breaslă, fiind coafat, scămoșat și parfumat (era să scriu colonizat, de la apă de colonie nu de la colonoscopie), știind că la cât este lumea de ”atinsă” de scenarită, i se poate atribui chiar domniei lui comanda acelui articol.

Ce se întâmplă în  Săptămâna Mare a Alegerilor mă amuză teribil și îmi aduce aminte de începuturile reclamelor de după ‘89 când în diverse ocazii apărea – ”MOMENTUL SPONSORULUI!”.

Hai! ”Să trăim bine!”!…

PS: Acest articol trebuie lecturat precum un pamflet! Sper să mă credeți!…

Preluare integrala publicnewsfm.ro

Related posts

Leave a Comment