“Panama Papers” – ce e aia un offshore si la ce foloseste?

Panama – o tara minuscula din America Centrala – a devenit de vreo doua zile centrul atentiei mondiale. E normal sa ne intrebam: care e treaba cu “pana mea-ua asta”? Raspunsul e simplu: Niste jurnalisti adevarati, lucrand intr-o echipa internationala (felicitari!!!) au muncit si au obtinut documente care dezvaluie cea mai mare schemă de evaziune fiscală folosită la nivel global de puternicii si bogatii zilei. Adica au facut ceeace incearca, de ani de zile, sa faca guvernele si nu reusesc pentru ca lucreaza fiecare separat si nu coopereaza – să investigheze si sa expuna public modul în care se ascund si se spală banii bogaților lumii prin paradisuri fiscale.

Investigaţia #PanamaPapers este rezultatul colaborării a unor jurnalişti din 80 de state, care au analizat 11,5 milioane de documente obţinute de la firma Mossack Fonseca de jurnaliștii de la publicația germană Süddeutsche Zeitung, care a colaborat cu rețeaua internațională a jurnaliștilor de investigație International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ).

Documentele dezvăluite de (ICIJ) includ numele a 140 de politicieni şi persoane publice din întreaga lume, între care foşti şi actuali lideri mondiali, respectiv premierii Islandei şi Pakistanului, preşedintele Ucrainei şi regele Arabiei Sauditate, dar şi apropiaţi ai preşedintelui rus Vladimir Putin. În total, documentele fac referire la peste 214.000 de companii offshore, legate de persoane din peste 200 de ţări şi teritorii.

Ca sa intelegem exact fenomenul apelam la explicatia oferita de DanGliesack si prezentata de Business Insider.

„Atunci când primești 25 de cenți, îi pui în pușculiță. Pușculița e pe raftul de sus al dulapului. Mama ta știe asta și, din când în când, o mai verifică, astfel încât știe când pui bani în ea sau cand cheltuiești din ei. Într-o bună zi, poate decizi că nu mai vrei ca mama ta să se uite în pușculiță și să știe câți bani ani. Așa ca te duci la Johnny acasă cu o altă pușculiță, pe care urmează să o ții în camera lui. Îți scrii numele pe ea și o pui în dulapul lui. Mama lui Johnny este mereu foarte ocupată și nu are timp să-i verifice pușculița. Așa că o poți ține acolo pe a ta și totul va rămâne secret. Acum, toți copiii din cartier cred că asta e o idee bună și toți se duc cu alte pușculițe acasă la Johnny. Dulapul lui Johnny este, prin urmare, plin de pușculițele tuturor din cartier. Într-o zi, mama lui Johnny vine acasă și vede toate pușculițele. Se supără foarte tare și îi sună pe toți părinții pentru a-i informa în legătură cu cele întâmplate. Dar nu toată lumea și-a ascuns pușculița acasă la Johnny cu intenții rele. In timp ce fratele cel mare al lui Eric fura banii și îi ascundea în dulapul lui Johnny, Timmy voia doar să economisească bani pentru ziua mamei, fără ca aceasta să știe, iar Sammy doar se distra. În lumea reală, mulți oameni importanți au fost prinși ascuzându-și pușculițele în casa lui Johnny din Panama. Astăzi, mamele lor au aflat. Foarte curând, vom ști care din ei au făcut-o cu intenții rele și care au fost bine intenționați. Dar toată lumea a dat de belea, pentru că este împotriva regulilor să ai secrete, indiferent de motive”

In analizele despre “dosarele panama” apare constant un cuvant “offshore”. Deci, ne intrebam: Pana la urma, ce pana mea e un “offshore”? Un “ofshore” e o firma paravan, adica exista doar pe hartie, fara sediu si birousi si fara angajati, documentele fiind tinute de firme de avocatura din tarile care sunt uzual numite “paradisuri fiscale” adica tari cu taxe foarte mici si controale fiscale aproape inexistente.

Începând din deceniul șapte al secolului trecut, autoritățile fiscale, experții în siguranță națională și terorism, dar și cei care luptă cu traficanții de droguri sau jurnaliștii de investigație au început să realizeze că există sume imense de bani ascunse departe de ochii publicului, dar și ai încasatorilor de taxe. Aceste sume sunt protejate de o gamă largă de profesioniști din domeniul financiar sau juridic, de la bancheri la consultanți de investiții, avocați extrem de specializați sau contabili foarte pricepuți.

În căutarea unui loc sigur și discret în care să-și plaseze banii, dar și alte active precum colecțiile de bijuterii sau de artă, oamenii foarte avuți apelează de foarte mulți ani la bănci din Elveția sau Singapore.

Însă activitatea de private banking (servicii preferențiale oferite de instituții financiare persoanelor cu venituri sau averi ridicate) este de mult timp virtuală, astfel că nu mai e nevoie de deplasarea propriu-zisă în alte țări, ci doar de crearea unei structuri de proprietate care poate fi ușor transferată și administrată, în funcție de interesul persoanelor care dețin obiecte de valoare, dar – de multe ori – în defavoarea statului în care acesta rezidă.

Sigur că de multe ori sunt preferate state sau teritorii chiar offshore – adică insule exotice ca Bermuda, Insulele Cayman, Antigua sau Tortola -, dar multe paradisuri fiscale sunt situate chiar în interiorul Europei: Monaco, Liechtenstein, Elveția sau Gibraltar, sau în unele state din SUA, precum Nevada sau Delaware.

Pe lângă nivelul foarte redus al impozitelor, astfel de teritorii oferă un nivel ridicat de discreție când vine vorba de proprietatea companiilor, în timp ce înființarea unei firme sau chiar a unei bănci este foarte simplă.

În cele aproximativ 80 de paradisuri inventariate de Tax Justice Network trăiesc aproximativ 60 de milioane de persoane și au fost înregistrate peste 3,5 milioane de firme paravan, mii de bănci și firme de asigurări, peste jumătate din flota mondială de vase de peste 100 de tone și zeci de mi de subsidiare ale corporațiilor internaționale.

Este clar însă că, deși sunt mii de bănci și compani în Panama, Insulele Virgine Britanice sau Bermuda, oamenii cu greu și-ar lăsa averile doar în grija acestor vehicule insuficient capitalizate. De fapt, de cele mai multe ori banii se întorc în general pe piețe dezvoltate, cu legislație extrem de bine pusă la punct, cu piețe de capital foare lichide și bine supravegheate, cu bănci și asigurători cu o soliditate de necontestat. Practic, fondurile sunt deseori folosite chiar acolo unde au fost generate, doar originea lor este acum ascunsă.

Estimarea TJN (21-32 mii de miliarde de dolari aflați în conturi offshore) este foarte conservatoare, potrivit autorilor studiului, și nu include active precum lingouri, cai de curse, iahturi sau proprietăți care pot fi, de asemenea, deținute prin intermediul unor vehicule înregistrate în paradisuri fiscale.

Potrivit documentelor firmei panameze de avocatură Mossack Fonseca, dezvăluite în cadrul unei ample investigații jurnalistice privind afacerile offshore, jumătate din companiile înregistrate sunt înființate în Insulele Virgine Britanice. Pe locul al doilea se află Panama, chiar ţara în care se află sediul central al firmei de avocatură, urmată de Bahamas, Seychelles, Niue, Samoa, Anguilla, statul american Nevada, Hong Kong şi Marea Britanie.

 

 

Related posts