Mein Vietnam

Am plecat într-o noapte  să caut sânziene, atunci când dansează în Pădurea Baciului. Speram să le pot vedea, să simt forţa  vibraţonală a dansului  şi să mă ducă dincolo. Nu am întâlnit pe nimeni şi am plecat necăjit acasă.

Câmpul mirosea a speranţă, acea speranţă pe care o pierdusem pe autostrada 3, în Germania. Ce-ar fi să începem de aici?

21 decembrie 2002, Boeblingen, Deutschland

Scrasnetul franelor BMW-ului ma trezi la realitate. In fata la Flughafen Stuttgart, o perdea de ploaie deasa ma orbi de-a dreptul. Sistemele electronice de corectie nu anticipau stopurile aprinse ale A8-ului din fata, orbit de ploaie la randul lui. Ma gandeam la tine, chiar in fractiunea de secunda dinaintea ploii. Si plangeam stiind ca te pierd pentru viata asta. Viteza a fost prea mare. Ma gandeam in momentul impactului la fiul meu, daca il voi mai vedea vreodata.

– Dr. Schneider, Zimmer 578, patient in Nottfall !

Ciudat, vad un corp intins pe targa coborata din elicopterul venit la locul accidentului. E ciudat, are conformatia mea. Dar, ce-i asta, sunt chiar eu pe targa. Dar atunci cum de ma vad ?

In jur, agitatie mare. Incerc sa-i spun doctorului ca sunt ok, ca nu trebuiesc operat. Nu ma aude. Si fata asta tanara, care incearca sa-mi porneasca respiratia. E frumoasa cu adevarat. Pacat, incerc sa-i spun si ei ca e degeaba. In zare o vad pe mama, intr-un nimb de lumina. Ma gandesc ca uite, este viata dupa moarte. Deci am murit ?

In fata e un drum in care nu mai vad pe nimeni. Apar holografic, cronologic, toate intamplarile din viata mea. Popii aveau dreptate, urmeaza sa fiu judecat. Mi-au placut prea mult femeile, ce-i drept.

Corina, prietena mea din copilarie. Are un copil la randul ei. Ieseam in P-ta Libertatii in parcul bisericii romano-catolice sa ne jucam. Ea e materiala, o vad si culmea pot trece prin ea. De altfel, azi m-am lovit de un stalp si nu am simtit durere. De ce oare ? Asa sunt mortii ? Corina e imbracata intr-un halat alb, e medic internist. Nu stiu cum sa o fac sa ma vada. Pe de alta parte, imi place ca ma pot misca repede. Ceasurile merg total ciudat. Cel de la mana mea, a innebunit de tot. Cand merge foarte repede, cand sta parca. Sau e numai o impresie ? Caut un reper de timp si toate cele ale prietenilor mei le simt diferite. Si apoi culorile, e o intreaga ciudatenie. Dr. Schneider are chakra inimii minunat de curata. Asistenta tanara sangereaza, probabil anahatachakra lovita si rupta dupa o poveste de dragoste. Apar cei 2 ingerasi care m-au ajutat in viata de dincolo. Dar de fapt exista dicolo si aici ? Ii vad venind ingrijorati spre mine. Unul din ei ma intreaba :

– Ce-ti veni sa mergi cu viteza aia nebuna ? Te crezi Schumacher ?

– Nu dragule, nu-s Schumacher, dar stii cum a fost…

-Stii unde esti si de ce esti aici ?

Ma gandesc la un raspuns inteligent dar nu iese nimic…

O pacla deasa imi inunda vederea. Ma uit la mine ca prin apa. Ceea ce vad nu e incurajator. Ingerasul in schimb e teribil de dragalas. Ii raspund sincer :

– Fiindca a sosit vremea, cred.

– Nu, Mario. Te afli aici ca sa intelegi. Cele 2 lumi nu sunt separate, se intrepatrund adesea.

-Accidental, vrei sa zici ? Sau numai in cazul unei morti violente ?

-Nu. Voi sunteti setati sa va folositi mintea, care vede doar 3 dimensiuni. Timpul nu curge constant, asa cum socotiti voi. Sunt in total 7 dimensiuni, din care una, le include pe toate. Dar fara sa socotesti timpul ca pe ceva liniar.

– De ce omenilor le este frica de moarte ?, il intreb pe ingeras.

– Ai vazut un om care in clipa in care face dragoste, nu sex, sa ii fie frica de moarte ?

Stau si reflectez. Antiteza dragoste – moarte pare o antinomie complet noua. Deci, cei care nu iubesc, nu daruiesc dragoste, traiesc in spaima mortii. In acceptiunea clasica antinomia era viata-moarte. Deci nu exista viata fara dragoste ?

– Dar e suficienta dragostea femeie-barbat, ca sa alunge spaima mortii ?

-Nu. Dragostea e prezenta simultan in cele 7 dimensiuni. Daca nu e manifesta intr-una doar, apare teama. Conducatorii vostri exploateaza teama voastra de moarte.

– Cum pot experimenta asta ? Cum ma pot apara ?

– Traieste doar clipa prezenta. Nu pune mintea la lucru fara rost. Invat-o sa taca.

(va urma)

Related posts

Leave a Comment