Mein Vietnam (IV)

Ard. E boala care stiu ca o voi invinge. Mi-au virusat structurile energo-informationale. Ma duc intre ai mei, in Dorna. Acolo pot sa redevin spirit pur incarnat. Nu am tradat niciodata, dar care a fost pretul ? 

2001, restaurant Perla, Zorilor, Cluj, Romania. Capitanul SRI din fata mea, nu ma asculta. Nu-i pasa. Vrea sa se bucure de pensie. Un tip de doi lei, care a ajuns din gresala in sistem. Se gandeste ca il cearta baba lui ca intarzie, iar de data asta asculta un bou patriot in loc sa reguleze ceva proaspat. Pacat ca o muhaia ca asta a lucrat pentru Romania.

Simt cum traseele inrosite ale creierului meu sunt sfartecate de forme-gand, care imi spun ca nu mai are rost. Mi-au distrus partial bariera de defensa, iar din 89 incoace, Romania a fost siluita din toate pozitiile si de toti psihopatii. Fara sa ne putem opune pana acum. 

O sterg urgent si il chem pe maestru. Nu poate intelege limitele mele. Probabil ca si lovea, stia sa provoace arsuri urate,  desi nu m-a invatat asta niciodata. Ii transmit ca vreau la baza. Ca nu mai fac fata. Ca vreau sa plec la mine, in realitatea mea. 

Imi aminteste ca soldatii lupta pana dispar si ca nu m-a obligat nimeni. Ca nu si-a pierdut 3 ani cu mine. Ca m-au lovit ca la carte. Raman o saptamana in stare autogena, descarc cat pot. La Predeal, ne intalnim mai multi loviti, unii fara discernamant. Pensionati la 35 de ani. 

Generalul Toader a disparut fizic. Stia sa ma ma “scoata”, dupa ce imi zdrobea incheieturile si imi rupea cateva coaste. Maestrul transfera din mine aproape tot. Anumite atacuri pe frecventa joasa sunt codate ciudat. Au comportament de trojan. 

Voi ramane in laborator cat e necesar. Neamul romanesc este condamnat la Renastere. Pana in 2020.

(va urma).

Related posts