“FARA TEMELIE, RESPECTIV REGULAMENT, STATUT SI FARA OAMENI COMPETENTI TOTUL ESTE O COMEDIE……” !!

La Palatul Parlamentului în perioada 24 – 25 iunie, la sala Nicolae Iorga s-au desfășurat lucrările evenimentului așteptat de șapte ani, așa numitul Congresul românilor de Pretutindeni.” (13 țari)

Pe 24 iunie in 2013, s-a inventat ZIUA UNIVERSALĂ A IEI, simbol al culturii identitare româneşti. Am gandit că nu a fost o întâmplare alegerea acelei zile. Aveam cele mai frumoase idei și vise legate de acest congres nou, speram ca toate simbolurile cusute cu migală pe aceste cămăși numite ie, ar fi un element de unitate culturală, un liant.

Cand parcam mașina la Palatului Parlamentului, în fața scărilor îmbrăcate în covorul roșu staționa o mașină neagră proaspăt lustruită. Nu vă spun marca și nici nu mai contează, dar vă spun că șoferul acelei mașini a urcat treptele în fugă și s-a întors transpirat să comunice că acolo este locul cu pricina. Eram curioasă să văd ce oficialitate urma să coboare. Timpul prețios al oficialităților e foarte bine planificat.

Șoferul ud de transpirație, se apleacă umil, deschide portiera și din mașină apare o femeie în fustă roz plisată, ie cusută cu roșu, cordon de piele roșu, mărgele multicolore. Urcă grațios cu un aer oficial. O abordez, apreciez ia, o felicit că o poartă în ziua oficială a iei. Emoționantă întâlnire! Cine era? Sandra Pralong, Consilier de Stat la Departamentul pentru Relația cu Românii din afara granițelor. Ea trece de filtru, eu nu. De ce?

-Doamnă presa nu intră pe aici! M-am conformat, am ocolit Palatul, am ajun în sală, am primit o mapă și am așteptat gongul.

Conform programului într-o jumătate de oră au fost înregistrați cei patru zeci și nouă de participanți.

La ora 10,30 au fost ascultate tot conform programului „ Alocuțiunile unor înalți demnitari.”

Am făcut poza de grup ca o piedică în calea uitării, ne-am cunoscut sau recunoscut, ne-am strâns mâinile și am cultivat gândul că în sfârșit oamenii din diaspora vor fi un tot unitar, apărați, informați, organizați de un Congres. Secretariatul tehnic al congresului condus de domnul parlamentar Ovidiu Iane a făcut lista cu cei ce doreau să vorbească în plen. În mapă am gasit lista delegațiilor. Din 49 erau 17 din Italia, 2 Austria, 2 SUA, 2 Belgia, 2 Israel, 2 Grecia, 2 Spania, 4 UK, 1 Ucraina, 2 Irlanda, 3 Serbia, 1 Moldova.

Știam doar că acei delegați aveau fiecare o acreditare formală reprezentând o listă cu 250 de semnături. Mă gândeam pe ce considerent s-au strâns semnăturile. Interesant a fost că au început să se acuze că semnăturile nu erau reale. Delegații înscriși la cuvânt s-au lăudat îndelung și ne-au asigurat că vor face totul pentru comunitate. Oficialitățile au plecat la pauză. Ce a urmat?

Întrebări? Multe întrebări?!

Cine ne ajută de la secretariatul tehnic?

Cine scrie procesul verbal?

Cine este din partea Departamentului românilor de pretutindeni?

Câți membrii să aibă consiliul? Câți membrii în comitetul executiv? Cine are voie să vorbească?

Când scriem regulamentul și statutul? Cine? Cum?

Ședința acelui congres devenise ceva fără formă clară, un dragon cu multe capete ce vorbea mai multe limbi străine. Mai mult, am aflat cu mirare că Secretariatul Tehnic, care conform prevederilor legale trebuia să asigure și desfășurarea acestuia, s-a retras. Era timid?! Nu. Am primit explicația că nu vroia să influențeze. Trebuiau să organizeze nu să influențeze! Erau aceia care ar fi trebuit să facă să se învârte roțile acelui așa zis Congres. Pe mulți delegați și pe cei din TVR internațional îi cunoșteam de ani buni. Unii delegați erau implicați puternic în viața comunităților din care proveneau. Alții erau teleportați și își doreau funcții importante, dreptul să reprezinte, să fie o voce pe care să o asculte mulțimea. Categoria din urmă făcea eforturi să vorbească mai tare, mai mult, mai patinat, angajat, agitat pentru a fi remarcați. După ce am ascultat cu mirare și am văzut că nu există nimeni să facă pe regizorul artistic, regizorul de platou, nici un scenarist sau editor m-am gândit cu tristețe că acei 300.000 de euro ce am auzit că reprezentau bugetul Congresului sunt bani aruncați pe fereastră. Aș fi vrut să se întâmple ceva pentru românii corecți și muncitori din străinătate.

M-am înscris și eu pe lista vorbitorilor și am așteptat. Am fost anunțată să mă pregătesc la un moment dat ca să pot vorbi. Mi-a venit rândul, m-am îndreptat spre prezidiu și apoi am fost anunțată.

  • Nu aveți voie să vorbiți! Doar delegații! A spus domnul Ovidiu Iani.

În final totuși s-au răzgândit. S-a votat dacă am voie să vorbesc. S-a mai înscris un non delegat, domnul președinte al Asociației Creștin Democrate pentru apărarea Drepturilor Omului din România, Dl Octavian.C.Oana.

Am avut ocazia să obținem în unanimitate prin vot exprimat dreptul la exprimarea liberă prin viu grai la acest congres.

Domnul Oana spunea – Mi-a fost clar că se organiza un MARE EŞEC – făcut cu premeditare – în momentul când Preşedintele Johannis, Primul Minstru Cioloş, Patriarhul Daniel… etc. şi-au declinat prezenţa. Conflictele pe faţă dintre senatorul Iovescu şi deputatul Iane ca şi dintre Aurelian şi Lubanovici, ca să nu mai vorbim de interpretările diferite ale lui Dan Stoenescu şi circarii senato-deputaţi ca organizatori au pus cireaşa pe tort. Evacuarea la ora 20 seara din Parlament făcută forţat… desfăşurarea Congresului fără statut… nerespectarea nici măcar a unei decenţe umane… etc. arată dimensiunea catastrofală a eşecului premeditat! Pe cale de consecinţă, acest congres poate fi catalogat ca şi Congresul RUŞINII! În acest Congres s-au încălcat toate drepturile Diasporei, au fost călcate în picioare onoarea şi demnitatea Diasporei! Întreg Parlamentul României s-a făcut de râs în fata Ţării, a Diasporei şi a întregului MAPAMOND!! Nu există decât o măsură de bun simţ pe cale de consecinţă din partea Parlamentului şi anume ANULAREA acestiu Congres, chiar dacă poate asta s-a şi dorit… „

Am fost a 2 a și ultima persoană ce a avut dreptul să vorbească în ziua de 24 iunie.

Ca reprezentant al unei Agenții de Presă, Așii Români, a ziarului tipărit Vocea Ta din Germania, am simțit nevoia să reprezint vocea românilor din diasporă, în special a românilor din Germania, a românilor ce nu erau acolo și ar dorit să fie reprezentați corect.

Simțeam că acei români cuminți, care nu s-au agitat să strângă în două săptămâni 250 de semnături ar avea dreptul să aibe măcar un loc acolo.

Le-am spus că în Germania trăiesc peste 800.000 de români și că ar trebui măcar în Consiliul Congresului să fie o persoană din fiecare țară unde sunt comunități, asociații de români etc. Le-am spus că nu este Congres acea adunare, că este doar o Conferință cu pretenții de Congres. Am fost atacată de dl Dumitru Chihaia din Belgia. Spunea că Belgia are o comunitate mai mică de români și are o delegație de trei persoane. Că trebuia Germania să facă efortul de a trimite delegați să participe la congres. Cu ce drept dădea sfaturi unei comunități pe care nu o cunoștea? O sancta simplicitas!

Cum nu era suficient ce spusese, în pauză a venit la mine sa-mi spună ca îmi dă cartea de vizita ca să nu îl uit. Era oare un om ce putea reprezenta 250 de oameni? Și totuși este unul din cei 35 aleși ai Congresului.

În ziua următoare mi-a fost limpede că singurul scop limpede era acela de prindere a unui ciolan sau ciolănel.

Degeaba avocata Nina Ghiță, delegata asociației românilor din Grecia a spus răspicat să fie alese competențele! Fără criterii, să se cunoască ce reprezintă fiecare delegat pentru comunitatea de unde provenea, ce au făcut, cum se întrețin acolo, unde sunt angajați, ce studii au,… s-a ales, s-a votat un consiliu al congresului și un comitet format din 35 de membrii din 49.

Oare de ce nu s-a votat sa fie consiliul din 49? Atunci ar fi fost toți mulțumiți.

Din cei 17 delegaţi din Italia, la alegerea Consiliului Diasporei, format din 35 din totalul de 49 de delegaţi, au fost eliminaţi 10 numai din Italia. Din 49 de buletine de vot, 10 au fost anulate, adică circa 20%. Interesant!

Iertat să-mi fie gândul analitic dar tot în numele lui Dumnezeu invocat foarte des în cele 2 zile, vă spun că nu am putut să descopăr partea frumoasă și constructivă a Congresului. S-au votat între ei, auzeam cum se spune…vezi ca e la 44. Făceau bisericuțe in fața cabinelor de vot într-o efervescență supradimensionată. Credeți că acești oameni ce s-au ales și votat sunt cei ce pot reprezenta românii care sunt împrăștiați pretutindeni?!

Din 13 țări au venit la Congres niște reprezentanți abili în a strânge semnături.            Ei sunt covorașul țesut manual pe care se pot șterge aleșii la noile alegeri.                    Nu scriu de apartenența politică a secretariatului tehnic și nici de apartenența religioasă a celor aleși, eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul …pentru că românii sunt ai României oriunde ar fi ei.

Aleșii Congresului ne cer timp să ne arate ce pot. Cât să mai încercăm? Ce să mai așteptăm?

Nu îl cunosc pe președintele ales, Marius Livanu, am doar cartea lui de vizită unde sub nume gasesc scris Pastor. Unde? Biserica Penticostală Română din Italia.

Poate este un om admirabil, poate că ajută prin biserică mulți oameni, poate că are cele mai bune intenții dar îmi pun întrebarea cum a fost ales. Nu a existat campanie, nu se cunoșteau între ei, nu avea premii internaționale, un Nobel, un Românii au talent sau altceva. Oare cum?

Nebănuite sunt căile domnilor! Viața acestor „comitete și comiții” nu poate fi lungă.

Fără temelie, respectiv regulament, statut și fără oameni competenți totul este o comedie jucată la un cămin cultural de la sate. Și apropo de sate….poate Congresul va face următoarea adunare de Ziua ițarului.                                                                                       

 Pentru exactitate nu este vorba de acel pantalon al costumului popular, este vorba de ziua celor care trag ițele românești.                                                                                

Vă rog români de pretutindeni nu îmi furați invenția acestei zile!

 

Mariana Pachis

Related posts