Educatia, incotro?

Educatia este o forma de respect de sine. Un popor care nu apreciaza educatia, nu sustine profesionalismul si nu se preocupa de formarea tinerei generatii nu merita respectul nimanui.

Judecand din aceasta perspectiva, pe buna dreptate, romanii nu merita respectul nimanui.

In general, romanii isi aduc aminte de educatie cand mai castiga cineva cate un premiu pe la vreun concurs. Atunci dau share-uri largi in on-line, de obicei insotite de comentariul: “nu dati share ca nu intereseaza pe nimeni”. De sanchi! Se scrie asa TOCMAI ca sa se distribuie!

Si isi mai aduc aminte, romanii, de educatie cand incearca vreunul sa schimbe cate ceva.  In aceasta situatie, in 99% din cazuri, ca sa dea in cap “tupeistului” care indrazneste sa propuna “alterarea” sistemului educational “care e ‘mare si tare’ de la Eliade Radulescu  incoace!”. Doamne fereste sa incerci sa schimbi ceva ca-ti sar parintii in cap cu sloganul: “asa era si pe vremea mea si am ajuns om” si fundamentalistii religiosi (de unde or fi aparut astia in educatia romaneasca, nu stiu, dar sunt agresivi rau) cu sloganul: “vreti sa alterati valorile neamului si esenta romanismului!”.

In rest, daca intrebi la modul general, cam toata lumea iti raspunde: “Trebuie facut ceva, asa nu se mai poate!”. Dar nu cumva sa faceti eroarea de a intreba “ce ceva” si mai ales “cum” si “cine”. La primele doua veti primi urmatorul raspuns: “nu stiu, ceva, ceva fundamental”. La intrebarea “cine?” veti afla ca nu e treaba lor ci a autoritatilor.

Sindicalistii din invatamant vor si ei reforma sistemului educational din Romania. La ei reforma inseamna un singur lucru – cresteri salariale. De unde? Eh, asta nu e treaba lor. Sa dea bugetul, pentru ca toti sunt bugetari si mandri de asta. Sa nu care cumva sa aduci aminte de criterii de performanta sau de incurajarea sistemului de invatamant privat si mai ales sa nu cumva sa mentionezi vreo restructurare de curricula ca te-ai ars. Iti sar toti “deontologii” in cap din toate directiile si pe toate canalele TV si te ameninta cu “inghetarea anului” de nu te vezi si de ti se ia sa mai rostesti macar cuvantul “educatie” pentru tot restul vietii tale pamantene. Oh, si nu cumva sa te atingi de numarul de ore per materie, mai ales la romana si religie, ca te manca tot poporul, cu fulgi cu tot.

Si, uite-asa, pentru Romania anii trec si nu se face nimic si ne miram de ce pleaca tinerii la studii in strainatate si nici ca mai vor sa revina. Intre timp, in alte tari unde preocuparea pentru generatiile care vin dupa noi este reala, sistemele educationale evolueaza si se modernizeaza.

In Finlanda, de exemplu, tara cu cel mai performant sistem educational din lume, se pune de o revolutie, o reforma profunda. Cu un sistem de învăţământ în care 93% dintre absolvenţii de liceu promovează examenul de bacalaureat, în care peste 65% dintre liceeni ajung la facultate şi în care doar 10% dintre cei care îşi doresc să devină profesori ajung la catedră, Finlanda nu se culcă pe lauri şi devine prima ţară care face pasul următor: adaptează educaţia la realităţile lumii în care trăim. Astfel, în anii următori, în orarul elevilor din Finlanda nu vor mai apărea materii precum literatură, geografie, matematică sau istorie, ci teme sau fenomene.

Mai concret, un elev finlandez care doreşte să devină ospătar, va urma cursuri care includ elemente de matematică, tehnici de comunicare şi limbi străine , iar elevii liceelor teoretice vor participa la cursuri care abordează teme generale, precum Uniunea Europeană, care combină informaţii de istorie, limbi străine, economie sau geografie. Niciunul dintre aceste domenii nu vor fi predate în cadrul unui curs dedicat.

Mai mult decât atât, autorităţile finlandeze urmăresc să desfiinţeze sala de clasă clasică şi să introducă grupul de studiu mai mic, pentru a încuraja colaborarea mai strânsă între profesor şi elev.În ultimii doi ani, şcolile finlandeze au aplicat experimental noua manieră de predare, iar rezultatele sunt încurajatoare, spun responsabilii din învăţământ.

A spune ca in Romania, educatia este Cenusareasa societatii este un truism. Cu aceasta afirmatie toata lumea este de acord. Necazul este este ca larga majoritate considera ca toata problema se rezuma la bani. ERONAT. Problema este una conceptuala, de sistem. Educatia romaneasca este construita pe un concept arhaic, vechi de peste un secol, peste care s-au suprapus in perioada comunista a “societatii socialiste multilateral dezvoltate” alte si alte concepte la fel de caduce si de-a dreptul daunatoare pentru o societate moderna in secolul 21.

Culmea este ca, desi toata lumea predica nevoia de reforma, exista o rezistenta uriasa la schimbare. Unul dintre cele mai toxice elemente de rezistenta se refera la refuzul constant de liberalizare a sistemului de educatie la toate nivelele. Se proclama “descentralizarea” pe toate drumurile dar toata lumea refuza orice propunere de descentralizare reala. Sprijinirea sistemului de educatie privat este un subiect tabu si chiar dezavuat si denigrat. Din aceasta cauza, scolile private, care ar putea deveni motorul evolutiei si modernizarii sistemului educational nu sunt in Romania decat fabrici de diplome pentru analfabeti sau locuri de “promenada” pentru progeniturile pretentioase ale bogatilor care-si dau copilul la scoli private exclusiv din motive total gresite – ca sa dea bine si sa aiba cu ce se lauda in cercul de prieteni.

Desigur, nimeni nu indrazneste macar sa gandeasca un sistem de finantare care sa incurajeze performanta in interiorul sistemului de educatie. S-a propus finantarea per elev, dar nimeni nu a facut o evaluare reala a nevoilor copilului scolarizat. Nimeni nu a avut o abordare integrata.

Educatia este inca perceputa in Romania exclusiv din perspectiva educatiei formale care, cel mai adesea se rezuma, eronat, doar la volumul de informatie transferat elevilor. Desi se stie de multa vreme ca educatia se face atat formal dar si informal, nimeni nu se preocupa de formarea copilului si prin metode informale.

Poate va intrebati ce rost are ilustrarea acestui articol cu niste poze cu mancare. Nu e intamplator. Cele doua imagini reprezinta pranzul elevilor in diverse tari din lume versus laptele si cornul copiilor romani. Dupa cum se vede, “la ei” exista o preocupare clara in a oferi copiilor mancare sanatoasa, atent calculata si echilibrata. Un astfel de pranz nu doar ca asigura copilului un regim sanatos de viata dar are si rol formator. Un copil obisnuit sa manance sanatos de la varste mici va manca sanatos si ca adult!!! Iata, deci, un exemplu de cum functioneaza educatia informala si ce beneficii poate avea pe termen lung. Iata cum putem creste generatii mai sanatoase si cu obiceiuri alimentare sanatoase ceea ce inseamna ca vor fi mai putini bolnavi in viitor, adica o presiune mai scazuta pe bugetul pentru sanatate.

Doar ca in Romania nimeni nu gandeste integrat, doar sectorial, asa cum ne-au invatat comunistii. Programul “cornul si laptele” este la Ministerul Muncii, nu este integrat in finantarea per elev, asa cum ar fi normal, ca sa nu mai vorbim de preocuparea pentru o masa echilibrata si sanatoasa.

Intr-o societate normala la cap, finantarea pentru hrana copiilor s-ar introduce in “finantarea per elev” lasand la latitudinea scolilor sa-si aleaga furnizorul. Scolile care au bucatarii ar putea pregati pranzul/gustarea pentru copii pe loc, scolile fara astfel de posibilitati ar putea angaja firme de catering care sa le furnizeze masa. Uite asa s-ar crea o piata pe care s-ar putea dezvolta mici afaceri private, afaceri private care ar angaja oameni, care ar plati taxe la stat, ar creste numarul locurilor de munca – adica mai putina presiune pe fondul de somaj – si ar creste si veniturile la stat. Adica banii alocati pentru hrana copiilor in scoli s-ar intoarce inapoi in buzunarul statului.  Treaba guverului ar fi doar sa creeze un sistem de verificare, certificare, acreditare si control a firmelor si a calitatii produselor furnizate in scoli. Dar, in Romania, nimeni nu gandeste integrat, doar sectorial, asa cum ne-au invatat comunistii.

Povestea aceasta cu masa copiilor este doar un exemplu dintre multele exemple de abordare integrata a reformei in educatie.

Am putea continua cu multe alte exemple dar, in acest caz, acesta nu ar mai fi un articol ci un roman fluviu. Speram totusi ca am reusit sa tragem inca un semnal de alarma (al catelea?) nu doar pentru autoritati ci pentru intreaga societate. Poate asa, putin cate putin, vom reusi sa aducem in atentia societatii nevoia de a ne apleca serios asupra viitorului Romaniei.

Related posts