De vorba cu tine, Lorelay, arzand

eu

De multe ori, refuzi sa privesti Luna plina in fata. Adica reprimi brutal sensibilitatea ta interioara, romanticul, tot ceea ce aduce echilibru vietii. Barbatii fata in fata cu eternul complex feminin, reprima prin atac impotenta de a simti si a comunica. Cand gradul de elevare al barbatului creste, de multe ori femeia cedeaza, de la sine.

Fiecare por imi este inundat de Tine. Oglinda distorsioneaza, amplificand. E locul pe unde poti sa treci la partea adevarata din tine. Intalnesti bucuria si tristetea impreuna, albul si negru in miliarde de griuri. Toamna vietii nu e etapa dinaintea sfarsitului, ci anuntul ca dupa iarna, incepe un ciclu nou.

A surprinde atractia, este in esenta parte a jocului vietii. Ne jucam de copii, incercand diverse roluri. La un moment dat, intram nepregatiti in a 2-a etapa a vietii. Constatam ca realitatile sunt echivalente jocului. Identice, chiar. Sinele, aflat in detentia mintii, rupe barajele artificiale. Apare Alchimia Iubirii, care arde la un loc kharme, blesteme, sange si durere. Atunci, cand seninatatea vine prin iertare, alchimia iubirii indica aparitia unui copil de cristal.

Kundalini arde, da frisoane corpului. Copilul se naste si ramane puritatea angelica a Timpului nou.

De multe ori, calci pe petale de flori.Te doare cand vezi  o stanca  cazuta peste o batistuta de fetita. Petalele bujorilor albi, in patul iubirii noastre, spala asprimea stancii fara scrupule. Obsesia strivirii, a clestelui, m-a urmarit dincolo de timp. ii simt vibratia care acum nu mai imi face frica.Nici de sisteme politice nu imi e frica. In dimensiunea mea, e soare si e liniste.Nu cred ca voi mai juca jocul stupid al constringerii. Batistuta fetitei a ramas intacta, desi s-a simtit strivita.

Mi-ai adus flori.

Femeile sunt atit de deosebite. unele au atata finete, altele sunt egotice. Cele mai multe cu un estetism sublim.

Te iubesc ca existi ! Linistit si in liniste. Si miroase a iasomie.