“Daca dragoste nu e, nimic nu e…”

Ce pot spune despre fiorul unei iubiri neimpartasite ? Atunci cand Lorelay ramane singura partenera, careia sa ii dedici neconditionalitatea. Ce e in fapt dragostea ? Arcusul unei viori care aluneca pe stropii de ploaie, cazuti pe umbrele doamnelor a caror taietura a fustei pe model ” hai sictir”, este descoperita intempestiv de lumina farurilor care pipaie cu nesimtire, goliciunea care face ca tamplele sa iti bata nebuneste…
Alunecare pe gheata unui patinoar, luminat de stele, in care sarutul provocat spontan, aduce parfumul Ei, pe care nu o vrei dezlipita de cercul perfect al vietii tale. Intri in turnante, unde primesti bodycheckuri lipsite de noblete, te ridici si cand crezi ca ti-ai revenit, esti lovit din nou, ca sa inveti…
Femeia se iubeste fara intrebari idioate, pe un pat plin cu flori de frezia. In padurea adanca, in care sufletele dansand, concep poemul despre nemurire.
Moartea este ultima farsa a vietii, Maya care traieste ultimile zvacniri dezordonate ale noptii, in aburii toamnei lui Bacovia. Acolo simti fatidicul, impresie de sfarsit, de crizanteme si moarte.
Posezi atunci nelegitim, trecand din heaven in hell, iar dupa ce se consuma ultima clipa de fericire, constati mirat ca ai invins conceptul de moarte.
Aici am vrut sa ajung, in tema pe care o consider definitorie. Frecventa iubirii nu poate fi anihilata e cea a mortii. Rezulta firesc, ca ne-am obisnuit sa murim si am uitat sa iubim.

E primavara si astept din nou Zburatorul. Anul acesta, va veni ca de obicei si imi va sopti la ureche ca Lorelay a plecat de tot din viata mea. Era doar umbra in spatele careia imi ascundeam fricile, comoditatea si impostura. Lorelay(Singuratate), a existat doar ca sa inteleg Schimbarea. Sa devin din nou, ca altadata un „cavaler al florii de cires” si sa-ti adresez o invitatie la vals pentru totdeauna.
Accepti ?

Related posts