Cu aceeași măsură: de la migrația primarilor la fireasca dizolvare a Parlamentului sau Urmarea Ordonanței privind migrația primarilor

DSC_0056_resizeOricine a avut de-a face, fie și tangențial, cu fictiva politică românească a înțeles și știe ce înseamnă alesul local, oricum s-ar numi el.

Teoretic, reprezentant al unei comunități care l-a investit prin vot și pe care are datoria să o servească. Practic, una dintre rotițele mecanismului politic pe care, de obicei, nimeni nu pare să o vadă, dar de care toți au nevoie și a cărei sarcină este aceea de a îndeplini fără crâcnire treburile dictate de șefii politici de la național. Organism pe care orice formațiune politică îl dorește cât mai bine prins și etalat în propriul „insectar”. În aceste condiții, consider că orice discuție referitoare la recenta și controversata Ordonanță a Guvernului privind migrația aleșilor locali este cât se poate de simplă, iar interpretările stufoase devin de prisos. Știm cu toții adevărata motivație și, mai ales, adevăratele efecte cu bătaie lungă. Subliniez cu bătaie lungă pentru că acelea sunt importante și relevante în acest caz.

Mai adaug doar atât. Nu aș vrea să fiu ales local zilele astea și nu aș vrea să mă număr printre aceia care au fost obligați să înghită pe nemestecate respectivul document.

Un alt aspect aș vrea însă să îl abordez.

Argumentul forte, cât se poate de previzibil și de străveziu al celor care au frământat, au dospit și, apoi, au scos o aberație din care încă mai iese fum, precum este mai sus menționata Ordonanță, a fost și este acela că, în 2012, primarii și restul au fost aleși de către sărmanul electorat pe baza unei alianțe care acum a dispărut.

De parcă ar fi fost pentru prima dată când românul votează manipulat de alianțele și uniunile politice care apar și dispar în draci la noi! Uite cum a fost USL-ul unica alianță electorală și politică (vorba vine!) din 1990 încoace și cum a dispărut ea, lăsându-l pe român debusolat și perpelindu-se non-stop că primarul pe care l-a ales nu se mai regăsește pe motiv de lipsă de identitate politică. Ca și cum am avea adevărate partide, iar alianțele ar însemna și altceva decât combinări de interese de k luate câte p, transformate în anusuri contra naturii ideologice, dar tocmai bune pentru preluarea puterii, deci a controlului pentru deversarea puterii și, în final, a banului, ăla care le reumple stomacul.

Bine, să zicem ca ei și să acceptăm genialul argument care ne ofilește inteligența, dar și bunul-simț și să facem abstracție, ca și ei, de alte legi și de Constituție, devenită pietricica din pantofi care, într-un fel, ne deranjează, dar nu ne împiedică să mergem mai departe și să ne atingem scopul.

Urmând, așadar, logica domnilor socialiști cu viziuni capitaliste ce doresc eliberarea aleșilor locali de sub tirania partidelor, a conștiinței încărcate și a lipsurilor care îi împiedică să-și țină promisiunile făcute la alegeri, orice a fost votat sub semnul defunctei alianțe trebuie revizuit. Nu?

Păi, și-atunci, ce facem cu Parlamentul? Ditamai forul legislativ supradimensionat în care numai cine nu a vrut n-a intrat în 2012 purtând sigla USL.

A, da, legislația care se aplică în cazul aleșilor locali nu se aplică în cazul parlamentarilor la care migrația nu se pune, că altfel nu s-ar mai fi patentat aici traseismul și nu ar mai fi existat fenomenul ca un partid care nu a trecut pe la urne să devină unul parlamentar în toată regula, capabil să facă și să desfacă apoi jocurile în politică.

Din moment ce le redăm libertatea primarilor, fie ea și temporar, de fațadă și doar ca să îi legăm și mai tare, dacă tot epurăm instituțiile naționale și locale de urmele celor care au primit și ei bonificație de pe urma USL-ului și cosmetizăm și Guvernul, bineînțeles, cu ajutorul altor alianțe, de ce nu am face același lucru și cu Parlamentul? Sau oare (numai) în acest caz legile și Constituția sunt valabile?

Cu siguranță, privitor la componența actuală a Parlamentului – mă gândesc eu, mergând pe logica lor- electoratul a fost mai abitir tras pe sfoară, adică deziluzionat, iar parlamentarii nu se mai regăsesc nici ei între atâtea turbulențe și modificări de partid și alianță. Ca atare, avem nevoie de o dizolvare.

Și nu, nu glumesc. Și, nu, nu am auzit pe nimeni dintre cei care au profitat de pe urma USL-ului să spună că a intrat în Parlament prin fraudarea morală a cetățenilor, iar, acum, consideră necesar să corecteze această situație.

Am auzit doar de noi alianțe făcute tocmai cu aceia față de care, acum doi ani, electoratul era îndemnat la ură, de noi grupuri parlamentare, de înrudiri ideologice care se bat cap în cap, de tertipuri pentru a se folosi de avantajele puterii, de propuneri de suspendare a unui președinte care, oricum, în două luni, își încheie mandatul și de victimizări, multe victimizări. Domnilor parlamentari, dacă tot se face, chipurile, curățenie și s-a pornit de la primari trecând pe la președinte, din moment ce pozați în prea-cinstiți apărători ai intereselor cetățenilor, logic și corect ar fi să se aplice aceeași măsură și să se înceapă cu o dizolvare, dacă o autodizolvare e mult prea brutală pentru simțitoarele dumneavoastră suflețele. Momentul este ideal. În această iarnă, românii ar putea să voteze și pentru un nou Parlament, odată cu votul pentru un nou președinte și ne-ați scuti astfel de alte cheltuieli, din moment ce și așa suntem cocoșați de plata tuturor mofturilor și moftangiilor politici.

La fel, nu am auzit pe nimeni din fictiva opoziție parlamentară care să dorească la modul real repunerea în ordine a lucrurilor. Dar, stați, ce vorbesc și eu aici, opoziția de azi este puterea de ieri și, până mâine, nu știm în ce se va mai transforma, în timp ce resturile opozante sunt și ele în bătaia vântului interesului….politic. Încă o dovadă că parlamentarii sunt în mare criză de identitate politică și nu numai, criză pe care numai o dizolvare o mai poate calma.

 

SIMONA STAN