Cristi Danilet desfiinteaza efectiv proiectul lui Tudorel Toader

1. Proiectul postat ieri pe site-ul MJ este unul nou, nediscutat cu societatea civilă, care mai înainte de trimitere în procedură de avizare trebuie supus dezbaterii publice. Astfel, proiectul de ieri cuprinde 191 de puncte prin care se modifică legile justiției; proiectul din octombrie 2016, inițiat de ministrul anterior, cuprindea 89 de puncte de modificări. Verificând conținutul acestora, am constatat că cele două proiecte au în comun 71 de puncte de modificări, ceea ce înseamnă că peste jumătate din propunerile ce se regăsesc în proiectul de față sunt noi. 

2. Proiectul nu este fundamentat în mod complet. Astfel, el nu este însoțit de o expunere de motive cu privire la toate chestiunile, în special cu privire la cele radicale. Aceasta face ca nici publicul, nici magistrații să nu poată cunoaște ce anume justifică trecerea Inspecției Judiciare de la CSM la MJ, în condițiile în care ultima reforma din 2012, inițiată tot de ministrul justiției, a autonomizat Inspecția inclusiv față de CSM?; de ce Președintele României, implicat acum în procedura de numire a procurorilor de la vârful Ministerului Public ar fi un factor de risc politic asupra carierei procurorilor, dar menținerea ministrului în această procedură nu ar fi un factor de risc cel puțin la fel de mare?; ce anume justifică majorarea vârstei de admitere la INM, care ar trebui să fie minim 30 de ani?; ce anume justifică înființarea unei direcții specializate în urmărirea penală pentru infracțiunile comise de magistrați?

3. Proiectul nu este însoțit de un studiu de impact al modificărilor propuse. Se afirmă în Expunerea de motive că nu ar exista asemenea impacturi, dar acest lucru nu este exact. E evident că modificările propuse vor avea impact social: faptul că studenții la drept vor trebui să aștepte 7-8 ani pentru a susține concursul la INM și până atunci să caute să profeseze timp de cinci ani în mod obligatoriu pe o piață a locurilor de muncă, neevaluată, în domeniul juridic; faptul că Inspecția Judiciară trece de la CSM la MJ, după ce în 2004 s-a adoptat o politică exact opusă; faptul că DNA va pierde competența asupra infracțiunilor de corupție comise de magistrați, după ce în 2002 s-a optat pentru o politică total opusă. De altfel, impactul social s-a și concretizat în aceste zile în reacții ale studenților, ale unor judecători, ale procurorilor de la PICCJ, ale procurorilor de la DNA, aleComisiei Europene.

De asemenea, este evident că unele modificări propuse vor avea impact bugetar. Astfel, vor necesita sume de bani, neevaluate însă: mărirea numărului de inspectori, înființarea unei structuri noi în cadrul MJ, mărirea duratei funcțiilor de conducere la instanțe și parchete de la 3 la 4 ani, decontarea materialelor didactice pentru auditorii de justiție, decontarea cheltuielilor străini care vor asista la cursurile de perfecționare de la INM

4. Proiectul duce la restaurarea dreptului de control al ministrului justiției asupra sistemului judiciar. Actualele propuneri modifică radical arhitectura sistemului judiciar cu privire la rolul ministrului justiției, revenindu-se la un sistem abandonat în România odată cu reformele din 2004-2005 care au asigurat înlăturarea stegulețelor roșii de la Capitolul de negocieri nr. 24 „Justiție și afaceri interne” și care au asigurat aderarea României la UE. Astfel, dacă în toată Europa, odată cu înființarea consiliilor judiciare, ministrului i s-au diminuat puterile (pentru un studiu comparativ, a se vedea Raportul RECJ din 2011, rețea la care CSM din România este parte) și dacă una dintre condițiile impuse României pentru aderarea la UE a fost tocmai consolidarea rolului CSM ca organism de autoguvernare a justiției, prin propunerile de ieri este restaurat rolul ministrului de control al magistraților asupra carierei magistraților și asupra modului de funcționare a instanțelor și parchetelor.

Astfel, deși ministrul actual invocă prevederea constituțională din art. 132 alin. 1 Constituție potrivit căreia procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului (prevedere care, în cursul timpului, a fost explicată ca vizând doar activitatea administrativă asupra activității procurorilor și care a fost limitată în practică doar la implicarea ministrului în procedura de numire a procurorilor de la vârful Ministerului Public), propunerile făcute exced acest cadru:

– ministrul dobândește acum control deplin asupra procedurii disciplinare nu doar asupra procurorilor, ci și asupra judecătorilor;

– ministrul dobândește control deplin asupra procedurii disciplinare asupra membrilor CSM;

– ministrul justiției dobândește putere de decizie cu privire la evaluarea inspectorilor judiciari;

– ministrul dobândește control asupra managementului nu doar a parchetelor, ci și asupra instanțelor, inclusiv a Inaltei Curți de Casație și Justiție, procedurile de control stând la baza propunerilor de revocare din funcție a conducătorilor de instanțe și de parchete.

– ministrul este cel care dispune efectuarea verificărilor cu privire la apărarea reputației profesioanale și a independenței judecătorilor (dar, interesant, nu și a procurorilor).

5. Proiectul nu se ocupă de probleme mari și persistente ale sistemului judiciar. În viziunea noastră proiectul ar fi trebuit să descrie în mod amănunțit modul de evaluare profesională a magistraților care să includă numărul de acte infirmate de organele ierarhice superioare; să reglementeze în mod detaliat cum anume se stabilește reaua-credință și grava neglijență a magistraților pentru a face funcțional sistemul răspunderii materiale; să elimine instituția anacronică a personalului asimilat judecătorilor și procurorilor, personal care desfășoară activitate specifică funcționarilor publici,  dar care este remunerat mai bine ca un magistrat; să prevadă trecerea poliției judiciare de la MAI la Ministerul Public; să elimine cu totul organismele politice din numirea procurorilor cu funcție de conducere (secția de procurori a CSM având un rol formal cât timp prin noile propuneri procurorii au cariera controlată în întregime de către ministrul justiției); să oprească practicile detașărilor pe viață ale unor magistrați; să înceteze detașarea magistraților în funcții politice; să blocheze delegarea procurorilor în funcții pe verticală, aspect interzis judecătorilor.

6. Proiectul de ieri nu va duce la o eficientizare a sistemul judiciar și o creștere a calității actului de justiție. Cele mai multe propuneri făcute ieri au o importanță redusă sau medie și nu joacă un rol deosebit în eficientizarea sistemului judiciar. Credem că un astfel de proiect ar fi trebuit să vină numai după ce Ministerul Justiției ar fi finalizat procedura de evaluare a activităților organelor judiciare, un audit în acest sens fiind propus de ministru chiar la începutul mandatului său.

7. Proiectul pune în pericol independența justiției. Propunerile radicale cuprinse în proiectul postat ieri pe site-ul CSM, care – într-adevăr – sunt în număr scăzut, sunt noi și nediscutate cu magistrații și societate civilă. Membrii VeDemjust sunt de părere că cel puțin prin mutarea Inspecției Judiciare, creșterea atribuțiilor ministrului asupra carierei magistraților și activității instanțelor și parchetelor, respectiv prin menținerea lui exclusivă, ca factor politic, în procedura de recrutare a procurorilor șefi (ca ministru) și apoi în procedura de numire a lor (ca membru de drept în CSM) pun în pericol independența sistemului judiciar prin crearea unor forme cel puțin de presiune asupra procurorilor, judecătorilor, inspectorilor judiciari și membrilor CSM.

Președinte VeDem Just: jurist Lucian Checheriță 

Expert:  judecător dr. Cristi Danileț

Related posts