Cornel Ionescu, mafia ANRP si fundatia Patrimoniu, martor intr-un dosar cu cantec de lebada

Pe 15 ianuarie, un alt martor cheie in procesul inculpatului AT Bogdan cu Fundatia Patrimoniu a Academiei Romane :

Ce zvonuri am mai auzit si noi :

Pe 1 februarie 2008 se semnează și contractul de cesiune a “dreptului litigios”, urmând apoi semnarea unui contract de mandat prin care Academia Română îi împuternicea pe Marian Romică Buciu, fiul partenerului de afaceri al lui Omar Hayssam, și pe George Jipa să întreprindă toate demersurile necesare pentru retrocedarea în numele instituției a donației de 42,5 hectare.

După cedarea contra unei sume ce reprezintă 0,3% din valoarea reală a dreptului litigios , directorul general al Academiei Române, Cornel Ionescu, s-a pus în slujba fiului administratorului lui Hayssam și a vrut, prin încălcarea legii, să dea o mână de ajutor cumpărătorului dreptului litigios, Romică Buciu, ca să își obțină mai iute imensa avere.

Astfel, pe 1 martie 2010, Cornel Ionescu adresează un memoriu către “domnișoara ministru Crinuța Dumitrean”, președinta de atunci a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), în care invocă faptul că Academia Română e un caz special, dat fiind că are multe imobile în paragină și are mare nevoie de plata despăgubirilor pentru moșia Băneasa-Dămăroaia, ca să aibă fonduri să-și renoveze patrimoniul.

Documentul oficial ce poartă semnătura directorului general al Academiei Române reprezintă un cumul de infracțiuni. Pe de o parte, Cornel Ionescu a mințit conducerea ANRP în legătură cu destinația reală a banilor. În cazul în care autoritatea ar fi decis urgentarea plății despăgubirilor, Academia nu ar fi văzut nici un cent, deoarece din clipa vânzării dreptului litigios către fiul partenerului lui Omar Hayssam a pierdut orice drept asupra res­pectivelor sume. De asemenea, directorul general a abuzat de funcția sa, cerând unei alte instituții a statului, în numele Academiei Române, să acorde un beneficiu enorm unui beneficiar persoană privată.

Fostul secretar general al Academiei, Ioan Păun Otiman, cel care l-a introdus în Academie pe fiul administratorului lui Hayssam, a declarat pentru „România liberă“ că habar n-a avut de existența unui asemenea document semnat de amicul și subalternul său Cornel Ionescu. Totuși, pe 4 martie 2010, comisia ANRP respinge cererea Academiei Române de a fi tratată ca un ”caz special”, pe motiv că nu este “nici bătrână, nici bolnavă”, conform unor surse din Autoritate.

După acest eșec, gruparea Vișenescu s-a repliat și în octombrie 2010 a bătut la ușa ­ANRP chiar fericitul cumpărător al dreptului litigios, Marian Romică Buciu, care a făcut cerere să fie despăgubit pe repede înainte, deoarece ar fi “suferind”. În sprijinul afirmației a adus o adeverință medicală cât un sfert de coală A4 cu ștampilă de la medic, pe care erau trecute următoarele afecțiuni: ”cardiopatie ischemică silențioasă” și ”astm bronșic”.

De data aceasta, pe 8 decembrie 2010, comisia ANRP formată din Crinuța Dumitrean, Alina Bica, Sergiu Diacomatu, Dragoș Bogdan și Cătălin Teodorescu, a aprobat cererea și a decis ca un expert evaluator să facă o estimare a costului despăgubirii. Dată fiind zona premium – una din cele mai exclusiviste din Capitală – valoarea reală a metrului pătrat de teren era între 500 și 1.000 euro, ceea ce înseamnă o valoare a despăgubirii între minimum “212, 5 milioane euro și 425 milioane euro”, conform unor surse avizate din ANRP.

Pe lista celor mai mari despăgubiri acordate de ANRP în istoria sa, ocupanții primelor două poziții sunt moștenitorii industriașului Malaxa, cu 600 milioane lei, și Horia Simu Șchiopu, cu 430 milioane lei, ceea ce înseamnă că dacă ANRP ar fi finalizat procedura de despăgubire a ”fiului bolnav” al administratorului lui Omar Hayssam, acesta ar fi fost cel mai mare dosar de despăgubire din istorie.

Unde s-a rupt filmul

Fix între data la care directorul general al Academiei Române, Cornel Ionescu, încălca legea ca să-l ajute pe Marian Romică Buciu și data la care acesta se lupta cu ”adeverința medicală” ca să pună mâna repede pe bani, o persoană din conducerea forului intelectual a chemat Curtea de Conturi într-un control. Raportul inspectorilor a stabilit că semnarea contractului de cedare a dreptului litigios  pe 1,5 milioane euro către Marian Romică Buciu a generat instituției o pagubă de 536 milioane de euro. Dosarul a ajuns la comisarul-șef Traian Cincu, cel mai vechi ofițer de poliție economică din sistem la acea dată, care a anunțat și ANRP și DNA. Polițistul a declarat că ulterior a fost ulterior marginalizat.

Gruparea Vișenescu s-a repliat militărește și, ca să-și asigure scăparea, a început rezilierea pe bandă rulantă a contractelor, deși acestea erau ”beton” în favoarea cumpărătorilor drepturilor litigioase, dacă ar fi fost încheiate cu respectarea legii.

Așa s-a reîntors Casa Coandă în patrimoniul Academiei Române, la fel și terenurile de la Constanța, însă nu și cele de la Ovidiu, unde membrii grupării Vișenescu apucaseră deja să facă PUZ și să investească în construcția de vile. Atât gruparea Vișenescu, cât și gruparea Otiman au căzut la pace, reziliind în 2012 inclusiv contractul care ar fi adus în buzunarele samsarilor imobiliari între 200 și 400 milioane de euro. Academia Română i-a returnat ”profesorului de istorie-ofițer telegraf” înapoi cele 1,5 milioane euro.

Ioan Păun Otiman dă acum din umeri și susține că habar n-a avut că toate drepturile litigioase le-a vândut către reprezentanții unuia și aceluiași om, Sorin Vișenescu, cel despre care declarase că în trecut îi fluturase mita pe la nas.

Academicianul susține chiar că această reziliere reprezintă dovada bunei sale credințe, fiindcă și-a dat seama că înstrăinarea patrimoniului de sute de milioane de euro la 0,3% din valoare a fost o greșeală și a îndreptat-o.

Dar stoparea afacerii nu e meritul lui Ioan Păun Otiman, care nu avea puterea să rezilieze contractul de unul singur. Renunțarea la contract ”prin acordul părților” a fost posibilă exclusiv fiindcă așa a decis gruparea Vișenescu, care l-a avut pe Otiman la degetul mic. O renunțare despre care apropiații lui Marian Romică Buciu ne-au comunicat că a fost una ”dureroasă” pentru acesta.

Dacă s-ar fi simțit ”siguri” în câștigul lor de aproape jumătate de miliard de euro, probabil că membrii grupării Vișenescu n-ar fi ezitat să-l sacrifice pe altarul justiției pe Ioan Păun Otiman. O arată comportamentul lor anterior. Așa au făcut cu directorul general din Ministerul Agriculturii, trimis în judecată în 2005 pentru corupție, după ce înaltul funcționar i-ar fi ajutat, conform DNA, să-și atingă scopurile cu încălcarea legii. Tot la fel s-a întâmplat și cu președintele Agenției Domeniilor Statului, Daniel Drăgan, condamnat pentru corupție, după ce i-a pus în posesie în mod ilegal cu aproape 150 de hectare de teren ”la șosea” în Popești Leordeni.

„România liberă“ are dovada că ”pasul înapoi” al grupării Vișenescu nu a fost unul de ”penitență”, ci doar o repliere până la apariția unei alte ”ferestre de oportunitate”. Care n-a întârziat să apară în persoana lui Puiu Hașotti, ministru PNL al Culturii în Guvernul Ponta. De altfel chiar Sorin Vișenescu a recunoscut că l-a cunoscut pe Ioan Păun Otiman la hotelul parlamentarilor, când venea diminețile să bea cafeaua cu ”cel mai bun prieten” al său, Puiu Hașotti. Dar despre această legătură vom scrie în episodul următor.

Fostul președinte al Academiei Române Ionel Haiduc a declarat, pentru „România liberă“, că s-a lăsat pe mâna secretarului general Ioan Păun Otiman în toate afacerile imobiliare, domnia sa fiind „exclusiv o fire academică“.

Related posts