Consultant politic, serios ?

Am hotărât să scriu despre acest subiect pentru că România este plină de consultanţi politici de duzină.

Pentru a simplifica lucrurile şi pentru a fi foarte clar, voi enumera cinci trăsături fundamentale ale consultantului politic profesionist.
Cine nu îndeplineşte aceste condiţii minimale este un fals consultant, o persoană care poate fi încadrată cu lejeritate în categoriile diletant, făţarnic sau ratat.
Aceste trăsături nu se regăsesc în nicio carte de specialitate şi nu urmăresc să fie absolute. Eu le consider de bun simţ şi sunt sigur că cei care ştiu cu adevărat ce înseamnă consultanţa politică (sunt câţiva, foarte puţini) îmi vor da dreptate.

1. Consultantul politic este o entitate distinctă de omul politic şi/sau organizaţia politică care l-au angajat să presteze servicii de consultanţă politică.

Serviciile sale sunt valabile şi autentice atât timp cât există o relaţie contractuală de natură economică între un prestator (consultant) şi un beneficiar (client). Orice alte „prestaţii” sunt favoruri, sfaturi prieteneşti, sfaturi din interes etc.

Să fie clar: consultanţa costă şi niciodată nu costă prea mult când este de calitate. În schimb, sfaturile proştilor nu valorează nimic.

2. Consultantul politic nu poate fi angajat politic. Nu poate fi în acelaşi timp membru de partid şi consultant pentru partidul respectiv sau pentru alte partide&oameni politici.

Cine este şi consultant şi membru de partid fie nu ştie pe ce lume trăieşte, fie are diverse interese de natură personală. În ambele cazuri, munca sa nu este consultanţă politică.

3. Un consultant politic trebuie să aibă experienţă în meseria pe care o practică. O experienţă enormă, dublată de capacitatea de analiză şi înţelegere a tendinţelor majore din cadrul unei societăţi (tendinţe politice, economice, sociale, culturale).

Sunt mii de cărţi cu metode de succes pentru a câştiga o campanie. Cele mai multe sunt  bullshit, cum zic americanii. Dovada? Nu sunt mii de consultanţi de succes, ci doar câţiva în toată lumea.

4. Un consultant politic nu trebuie să fie sclavul sondajelor de opinie şi al cercetărilor sociologice excesive. Acestea sunt utile şi foarte importante pentru a defini o strategie politică sau electorală punctuală, dar nu sunt absolute.

Ele trebuie dublate de înţelegerea stilului de viaţă al celor care votează, de tendinţele sociale şi economice ale unui stat sau ale colectivităţilor locale, de înţelegerea procesului de democratizare etc.
Sondajele de opinie trebuie analizate ţinând cont de the big picture. Şi the big picture este cel mai greu de observat pentru că NU reiese din 1, 5, 10 sau 15 sondaje.

5. Consultantul politic nu ia decizii politice. El propune soluţiile pe care le consideră cele mai potrivite pentru o situaţie dată. Omul politic sau organizaţia politică decid dacă le acceptă sau nu, dacă le pun în practică sau nu.

Acest text este adresat tuturor celor care îl înţeleg. 

Dima