Cojocna, o bijuterie neslefuita, la care ajungi pe un drum parca bombardat de aviatia rusă

 

Natura ne-a daruit, noua, romanilor,  prea  multa frumusete. Echilibrul pare sa se realizeze prin impostura oamenilor care  conduc un colt de rai.

Sunt 32 de grade afara, iti iei familia si pleci spre Cojocna. Pana la intersectia cu calea ferata, totul pare ok. Intre 2017 vara si 2018 a intervenit brutal iarna. Si multa delasare si prostie. Drumul se continua printr-un peisaj cald, in care culmile domoale par a fi impodobite la poale cu flori de cires.

Visul se intrerupe brusc cand dai cu ură in prima groapă. Neanuntata, pusa parca de Dracul in persoană care stă si rade de tine pe marginea drumului. Slobozesti o injuratura pagana, invocand parca toata frustrarea romaneasca a ultimilor 100 de ani.

In fiecare an, te gandesti ca se va face ceva. Singura portiune de drum normala, e cea din mandatul lui Mihai Seplecan. In rest, durere, cratere si alunecari de teren, incapacitatea in forma continuata de a lega “litoralul clujean” de “orasul diamant.”

 

Anul acesta, parca e mai rau ca niciodata. Cojocna ramane un sat prafuit, fara dezvoltare si fara viitor. Se schimba primarii, se inmultesc si gropile.

 

Intri in bai si vezi frumusetea florilor. Cea pe care o cunosti din anii trecuti. Ajungi la casa si intrebi care este temperatura apei. O fata frumoasa, da, romancele sunt cele mai frumoase femei, iti spune sincer ca e 22 grade. Parca uiti de toata mizeria si numarul mare de ocoliri si opriri de pe un drum care aminteste de bombardamentele din cel de-al doilea razboi mondial.

Vine si omul de la paza, care iti spune ca apa are 25 de grade. Fata pleaca ochii in pamant, iar eu, fara nici un cuvant, intorc masina si plec spre Cluj. Nu suport sa fiu mintit, chiar si ipotetic, si aici.

Raman cu imaginea florilor si a fetei de la casa. Pentru mine cel putin, Cojocna este un subiect inchis. Te costa mai mult reparatia masinii, decat daca platesti de 3 ori pe saptamana un spa clujean de 4 stele.



Leave a Comment