Cât poţi ca femeie să iubeşti?

Un adevăr nu pot să nu remarc (care mi-a tot fost ilustrat, disputat şi expus în ultima vreme): aţi observat că, mai degrabă, bărbaţii aleg să se sinucidă din dragoste, decât femeile?

Oricât am încercat să mă contrazic cu bărbaţi care îmi evidenţiau ca în ceea ce priveşte patosul, în iubire, ei îl trăiesc mai profund, că poeziile, romanele, piesele de teatru, tablourile etc. sunt dovada vie a faptului că sensibilitatea lor poate ajunge la extreme periculoase… n-am reuşit să le găsesc prea multe argumente (le-am dat exemplele unor eroine de „poveste”, până când eu, singură, am realizat că sunt personaje de ficţiune, tot de către bărbat conturate: Anna Karenina, Ana a lui Ion, Julieta etc.).

Da, bărbaţii poate că trăiesc iubirea mai profund şi poate că în momentul în care cu adevărat se îndrăgostesc înfruntă orice, oricât, oricând (câte războaie n-au izbucnit de la dorinţa de a avea o anumită femeie), dar nu cred că femeia poate fi acuzată că nu iubeşte la fel de intens, doar pentru că nu îşi sfârşeşte durerea iubirii neîmplinite într-un act sinucigaş, ori în prea multe compoziţii muzicale, romane, poezii etc. Să nu uităm totuşi că femeia a fost subjugata şi că educaţia nu i-a fost accesibilă până de curând, aşadar fiind ‘buna’ doar de ţinut acasa şi crescut copii, este firesc că n-a avut timp să îşi manifeste sensibilitatea prin artă.

Nu trebuie să fie acuzată de lipsă de intensitate în simţire, deoarece femeia, biologic vorbind, este cea care dă viaţă, cea care încearcă să crească şi să protejeze viaţa, aşadar sinuciderea îi este complet nenaturală… Şi poate că femeia, în momentul când urca toate culmile disperării, în loc să îşi curme firul vieţii, cade în ispita speranţei fără de cuget şi caută să lupte până la nebunie pentru iubire.

Poate că sunt mai puţine sinucigaşe din amor, dar cu siguranţă sunt mai pline ospiciile de nebune din/de dragoste.

Femeia nu mai apucă să aibă luciditatea sinuciderii (precum bărbatul Cioran o menţiona: „Nu ne sinucidem într-un acces de demență, ci dimpotrivă, într-un acces de luciditate.”), pentru că ajunge în extrema cealaltă: nebunia până la sfârşit. Ca yin şi yang, bărbatul şi femeia îşi plasează trăirile la extreme diferite: unul alege moartea voită, cealaltă alege pierderea minţilor. Fiecare este capabil să iubească intens, chiar dacă se manifestă diferit.

Aşadar, da, şi Femeia este capabilă de sacrificiul suprem din iubire, chiar dacă pe acesta alege să îl plătească pentru tot restul zilelor sale.

La mulţi ani, Femeie! Rămâi puternică, mereu!

Related posts