Blandetea unei nopti de iarna

tinjer

Eram cu tine, razand si stiam ca ne vom contopi. Aure inlantuite in eterninatea nemiscarii, a unui Timp invins de Iubire. Am inteles ca nu existam prin conditionare, ca libertatea de a fi nu poate fi ingradita. Ca intreaga Creatie, existenta in spatii cu holograme ce formeaza piesele unui puzzle a carui solutie o detine numai El, ne va fi dezvaluita dupa ce invatam sa intelegem, iertand pe fiecare in parte si in primul rand pe noi.

Trepte, alteori ziduri, bolovani uriasi cad pe suflete noastre, aruncati in valtoarea unei vieti cerute in sange si durere, incapacitate mentala de taiere a unui cordon ombilical strans ce inlatuie nelegiuit arbore genealogic, unul dupa altul.

Maya este timpul in care ne desfasuram rolul. E frica in fata unei morti pe care nu am studiat-o de frica.Paradox sau perpetuum mobile ? Desigur, un paradox banal. Cand vorbesti despre ea, devii transpirat, tahicardic, simti ca ametesti iar inima parca sta in loc asteptand inevitabilul. E angoasa finala dinaintea eliberarii, atunci cand lacrimile curgand siroaie iti dezvaluie sensibilitatea ascunsa cu dibacie lumii.

Afara ninge cu putere, visul devine frumos si te patrund dincolo de iluzie. Aici, e doar gingasie, blandete, fara stanci uriase care pot cadea pe batistuta fetitei pe care o port in mine.

E blandetea care vine ca un balsam divin, pansand dureri si rani meschine, pe care le-am depasit impreuna cu tine. Am dreptul sa redevin om, luptatorul a ramas nemiscat pe campul de lupta. Peste el, se vor asterne zapezile acestei ierni, astfel incat nimeni sa nu-i pangareasca memoria faptelor si demnitatea trecerii dincolo.

In albul curat, se aude o colinda, in blandetea unei nopti de iarna, care a venit sa-i daruiasca, darul nemuririi si al iertarii, pentru totdeauna, eliberandu-l de lupte si lasandu-l doar sa iubeasca.

Related posts