Adevărul care cutremură. In Romania e epidemie de crime in familie!

Scene de un sadism ieșit din comun în județul Gorj, unde o femeie a fost ucisă de partener în chinuri groaznice. Crimă oribilă la Lugoj. O femeie de 48 de ani a fost ucisă cu toporul de fostul partener. O tânără de 25 de ani din Târgu Jiu ucisă de iubitul român, in Spania. Descoperire macabra in Satu Mare – femeie, ucisa de iubit, abandonata in portbagaj.

Nu, nu inventam si nici n-am luat-o razna, doar citam CATEVA dintre titlurile articolelor despre romance ucise de parteneri in ultimele CATEVA LUNI. (!!!) Numarul stirilor despre femei ucise de parteneri rivalizeaza cu cele despre copiii decedati din cauza lipsei vaccinarii. Prin urmare, suntem indreptatiti sa constatam ca in Romania este o epidemie a violentei domestice care face victime, literar, fara sa facem metafore.

In Romania secolului 21 femeile mor pe capete ucise de parteneri dar societatea este ocupata sa vitupereze impotriva refugiatilor musulmani (sau a unei posibile viitoare moscheii) pe motiv ca “o sa ne islamizeze” desi nu a fost constatat nici macar un singur caz de convertire sau pe motiv ca “o sa aduca teroristi in tara” desi in Romania nu a fost niciun atentat terorist (in afara de “teroristul in slapi” si cu butelie care nu era nici musulman nici arab).

Mai vitupereaza romanii impotriva cuplurilor gay desi, in Romania, NU exista legislatie care sa recunoasca astfel de cupluri. Coalitia pentru Familie a adunat 3 milioane de semnaturi ca sa modifice constitutia si sa restranga niste drepturi. Nicaieri acesti “gardieni ai moralei crestine” nu se preocupa de fenomenul violentei domestice.

Este evident, pentru cine vrea sa vada, ca violenta domestica este atat de raspandita in Romania incat a devenit, din exceptie, standard social acceptabil. Nci nu e de mirare dealtfel. Ce poti astepta de la o tara care glorifica violenta in familie cu vorbe de genul “bataia e rupta din rai” sau “Nevasta trebuie batuta si daca nu stii de ce, lasa ca stie ea de ce!”

Daca sunt atatea femei ucise in cateva luni, ganditi-va cam cat de urias este numarul celor ce sufera zilnic abuzuri de toate felurile – verbal, psihologic, fizic. Nimeni nu e interesat, nimeni nu vede, nimanui nu-i pasa. Ba mai mult, majoritatea dau vina pe victima.

Fiti sinceri cu voi insiva, de cate ori ati auzit comentarii de genul: “Bai, nu se poate sa fi dat, asa, in ea, din senin, sigur a facut ea ceva” sau “Pai si ea, daca s-a gasit sa se ia de el cand era beat, asa-i trebuie, pe barbat nu e bine sa-l iriti cand e beat, daca ai ceva de zis trebuie sa astepti sa se trezeasca” ori, mai ales din partea pretinsilor feministi – “N-am nicio intelegere fata de femeile care accepta abuzul. E vina lor ca accepta sa traiasca in astfel de conditii, da-o dracului de proasta”?

Fiti sinceri si amintiti-va cum ati reactionat, femei si barbati deopotriva. Ati ras? Ati fost de acord? Ati inceput sa spuneti istorioare asemanatoare? V-ati gandit vreo clipa la suferinta persoanei sau ati zambit interior superiori, incantati ca voi nu treceti prin asa ceva si ca daca vi s-ar intampla ati sti, cu siguranta, cum sa procedati.

Serios, v-ati intrebat vreodata prin ce trece o femeie abuzata intr-o societate ca cea romaneasca? V-ati intrebat vreodata cum, la modul practic, ar putea scapa o femeie de abuz? Poate ea sa se salveze singura, fara ajutor din afara? La intrebarea asta unii ar raspunde: “daca nu e suficient de puternica sa se salveze atunci isi merita soarta!“. Cat de mult ne pasa, fiecaruia dintre noi, de abuzurile asupra celorlalti?

V-ati intrebat vreodata incotro se poate indrepta o victima a abuzului? Cat de determinata trebuie sa fie ca sa gaseasca intr-adevar sprijin? Cata gandire logica si rationalitate poti cere unei femei care e terifiata de intoarcera acasa de a job sau de venirea serii pentru ca, odata cu ea, apare si tortionarul si ea nu stie ce motiv de scandal are el pregatit in meniu pentru seara aceasta. Un singur lucru stie cu siguranta: indiferent cat de perfecta ar incerca sa fie, el tot va gasi ceva de care sa se lege pentru a porni scandalul.

O sa spuneti; “sa vorbeasca cu ma-sa sau cu tac-su sau cu ai ei“. Usor de spus. Si daca si ma-sa traieste la fel?

Abuzul in familie nu este niciodata de un singur fel. Toate abuzurile, FARA EXCEPTIE, contin o componenta de tortura psihologica. Daca s-a ajuns la abuzul verbal sau fizic, inseamna ca abuzul psihologic a inceput demult. Victima a internalizat deja rusinea, culpabilzarea, sperantele de evadare i-au fost ucise demult.

O sa spuneti; “e treaba statului sa intervina, sa faca ceva, sa dea legi!”. V-ati preocupat vreodata sa aflati cam cat de mult ii pasa statului de violenta conjugala?

La nivel declarativ, Romania sta bine. Are chiar o lege in acest sens, care protejeaza persoanele de abuzul domestic. Se numeste legea 217/2003 republicata. Primele 22 de articole sunt filosofie. Povestesc despre  definirea violentei, ce drepturi au victimele, cat de egali sunt membrii in familie si ce institutii au atributii. Abia in capitolul 4 se povesteste despre ce poate face victima. Si anume – poate sa ceara instantei un ordin de protectie ca trebuie judecat in maxim 3 zile. Sigur, legea nu-si pune problema ce face victima in aceasta perioada. Gata, asta a fost legea! Capitolele urmatoare se refera la finantarea institutiilor!

Ei, dar poate, politia are ceva indrumari utile, ceva care sa incurajeze victimele sa ceara ajutor. Ne uitam pe site-ul Politiei Romane si gasim, intr-adevar, o pagina care povesteste femeilor ca s-ar putea afla intr-o situatie de abuz domestic daca a), b), c), d)… ATAT!!!! nicio infromatie despre ce poti face, la cine poti apela, nicio incurajare sa vorbesti, NIMIC!!! Nici macar o incurajare sa suni la 112 in caz de urgenta, nici macar un numar de telefon de pe la vreo organizatie neguvernamentala care se ocupa de asa ceva, despre un tel verde unde poti primi consiliere, nici vorba.

Si daca totusi victima sau vecinii cheama politia? Ce se intampla atunci? Nu mare lucru. Vine politistul si, conform instructiunilor, vorbeste frumos cu agresorul rugandu-l intr-un mod politicos sa se linisteasca. Il poate ridica doar daca e agresiv cu politistii si-l poate amenda doar pentru tulburarea linistii publice. NU exista amenda pentru violenta domestica, nu exista nici macar recomandarea de a-l scoate pe nebun din casa pentru o discutie prelungita la sediul politiei!!!!

Ce face biserica? NIMIC!!!! Ba nu, face ceva, le invata pe femei cum sa fie supuse, cum sa amane reprosurile pentru a doua zi daca barbatul vine beat sau nervos acasa si, in general cum sa taca si sa inghita pentru ca biserica trateaza femeile ca cetateni de rangul 2 si doar barbatul are dreptul la protectie din partea “onoratei” biserici!!!

Daca ridici problema utilitatii studiului religiei in scoli iti sare toata Romania in cap povestindu-ti cu convingere cum ca religia e buna, cum ca ii invata pe copii cum sa se comporte, ii invata valorile morale. Pai daca asta e scopul religiei in scoli, in 27 de ani de religie, DE CE INCA MOR FEMEILE UCISE DE PARTENERI?

O sa spuneti ca exista si asistenta sociala in Romania. Asa e. Si are chiar si compartiment de evaluare iniţială, intervenţie în regim de urgenţă în domeniul asistenţei sociale, intervenţie în situaţii de abuz, neglijare, trafic, migraţie şi repatrieri şi violenţa în familie şi telefonul pentru semnalarea cazurilor de urgenţă, dar DOAR LA NIVEL DE JUDETE!!! La nivel local nu exista nimic, nici macar informatii!!! In plus, definitia “adultului aflat in nevoie” nu face nicio referire la femeile abuzate.

Si atunci, in conditiile in care statul  si societatea sunt orbi la astfel de comportamente, ne mai miram ca mor femeile pe capete ucise de parteneri? In Romania, pentru o femeie, e cu mult mai probabil sa fie abuzata in relatia conjugala decat sa fie atacata de un terorist!!!

La final, ar trebui sa spun ceva militant, sa zic ca a venit vremea sa spunem STOP ABUZULUI DOMESTIC, sa spun ceva care sa sensibilizeze oamenii, sa-i ridice sa “lupta”, sa ia atitudine si asa mai departe, dar, cand ma uit in jur si vad cum este tratat subiectul in Romania, cum misoginismul este principiu fundamental al societatii, imi piere orice speranta ca ceva se va schimba, indiferent de cat de tare as striga.

Cum nu cred in miracole, nu ma astept ca, in viitorul apropiat, sa se schimbe ceva in atitudinea societatii fata de situatia femeilor abuzate in familie, pentru ca, in Romania, pana si Dumnezeu e de partea agresorilor.

 

Related posts

  • Laura Faget

    Foarte bun articolul dar din pacate multora le convine situatia, trist ca traim intr-o tara ca Romania in care oamenii au devenit