153 de ani de la nasterea marelui om politic liberal, Ion I. C. Bratianu.

„Cei mai mulţi îşi închipuie că politica e un fel de distracţie, cu foloase şi onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viaţa şi viitorul ţării tale”

„Adevărata democraţie înseamnă cârmuirea poporului prin sine însuşi. Orice democrație îşi află, desigur, în fruntaşii săi o călăuză binefăcătoare, dar tot reazimul şi toată nădejdea nu poate s-o aibă decât în propria-i înţelepciune şi propria-i energie. Căutaţi şi îndemnul şi puterea de a înfăptui în voi şi numai în voi înşivă!”

Ion I. C. Bratianu s-a nascut in data de 20 august 1864 la mosia Florica, in judetul Arges. A fost fiul cel mare al prim-ministrului si fondatorului Partidului National Liberal, Ion C. Bratianu si al oltencei Pia Plesoianu. 

Ionel Bratianu a avut doua sotii, Maria Bratianu, cunoscuta si „prințesa Maria Moruzi-Cuza” (vaduva fiului lui Cuza Voda, Alexandru Al. Ioan Cuza) si Eliza Bratianu, fosta sotie a conservatorului Alexandru Marghiloman si nepoata lui Barbu Stirbei, ultimul domnitor al Valahiei.

Ion I. C. Bratianu merge alaturi de tatal sau pe front in Primul Razboi Mondial la numai 13 ani, lucru ce l-a uimit pe Carol I, care i-ar fi exclamat premierului ca “nu este decat un copil”, urmand ca acesta sa-i raspunda: „de nimeni nu sunt mai sigur ca de ei.”

In 1882, Ion I. C. Bratianu devine absolvent al colegiului “Sfantul Sava” din Bucuresti, urmeaza un stagiu de jumatate de an in serviciul militar urmand sa primeasca gradul de sublocotenent.

In 1883 se stabileste la Paris pentru a-si urma studiile superioare, unde frecventeaza scoala preparatorie „Saint-Barbe”, Şcoala Politehnică, apoi Şcoala de poduri şi şosele, obţinând diploma de inginer în anul 1889. In acelasi an revine in Romania unde participa ca inginer specialist la constructia caii ferate Iasi-Pascani.

(Fratii Bratianu: Dinu, Ionel si Vintila)

Ion I. C. Bratianu devine membru al Partidului National Liberal in anul 1895, an in care candideaza pentru un mandat in Parlament la Colegiul I.

Devine pe rand Ministru al Lucrarilor Publice, principala lui preocupare fiind constructia de cai ferate, Ministru interimar de Externe, unde da o mare importanta relatiei cu romanii din Transilvania, Ministru de Interne, unde s-a confruntat si a gestionat rascoala taraneasca din 1907 si Ministru al Apararii.

In anul 1909 este ales Presedinte al celui mai important partid de pe scena politica romaneasca de la acea vreme, Partidul National Liberal. Tot in acest an devine si prim-ministru al Romaniei, unde promovraza reforma agrara, reforma electorala si revizuirea Constitutiei. Regele Carol I refuza, liberalul renuntand la functie.

PNL trece in opozitie, iar Ion I. C. Bratianu demisioneaza in 1913 din fruntea partidului, imbracand haina de maior pentru a merge pe frontul celui de-al Doilea Razboi Balcanic.

Dupa incheierea actiunii militare la care a participat, Ionel Bratianu trimite o scrisoare prin care cere Regelui Carol I trecerea la aplicarea reformelor, insa acesta din urma se teme sa nu porneasca o lupta pe scena politica.

Dupa castigarea alegerilor legislative, PNL expune, pe 21 februarie 1914 problena Revizuirii Constitutiei.

Din cauza izbucnirii Primului Razboi Mondial, reformele au fost scoase de pe ordinea de zi.

Primul Razboi Mondial si negocierile pozitionarii Romaniei. 

Avand in vedere tratatul dintre Romania si Tripla Alianta semnat de catre Ion C. Bratianu inca din 1883, Carol I sustinea intrarea in razboi alaturi de Austro-Ungaria, Consiliul de Coroana adunat la Sinaia in 21 iulie 1914 a votat pozitionarea neutra a Romaniei.

In 27 septembrie 1914, Regele Carol I inceteaza din viata, iar Ion I. C. Bratianu devine cea mai importanta personalitate din viata politica, deciziile sale inflientand istoria unei tari intregi.

“Acum nu mai erau doi stăpâni în România, ci unul singur: Ion Brătianu. Dinastia de Argeş biruise cu totul pe cea de Sigmaringen. Ion I. C. Brătianu rămânea stăpânul, singurul şi absolutul stăpân al unei ţări, care avea nesfârşită răbdare”

Nicolae Iorga.

In aceasta perioada, atat Puterile Centrale cat si Antanta au incercat sa atraga Romania in razboi de partea lor, fiind constiente de importanta atat strategica cat si de importanta resurselor de petrol si cereale.

In ciuda curentului filogerman reprezentat in mare parte de conservatori, atlantistii, prin vocea puternica a premierului Bratianu, reusesc sa se impuna, iar influenta pe care o are acesta asupra regelui Ferdinand I va fi decisiva.

Dupa toata aceasta perioada de tratative si negocieri, Romania incheie, in 4 august 1916, tratatul de colaborare cu Antanta, tratat ce prevedea printre altele si unirea cu Transilvania si Bucovina.

In 14 august 1916 are loc Consiliul de Coroana la Palatul Cotroceni, care va avea sa schimbe soarta Romaniei. Regele Ferdinand I pledeaza pentru intrarea Romaniei in razboi alaturi de Antanta, mentionand insa ca a fost nevoie de o mare lupta cu el insusi, avand in vedere ca a votat pentru intrarea in razboi impotriva tarii natale si ca este, mai presus de toate, calauzit de interesele Romaniei.

Dupa razboi, Romania a fost gasita in tabara invingatoare, urmand ca la data de 27 martie respectiv 15 noiembrie, Bucovina si Basarabia sa isi exprime dorinta de unire neconditionata cu Patria-Mama, iar in 1 decembrie 1918, procesul de formare a Statului National Unitar lua sfarsit prin unirea cu Transilvania.

Dupa unire, guvernul liberal condus de Ion I. C. Bratianu isi continua activitatea. In aceasta perioada Romania cunoaste cea mai mare dezvoltare din istorie, dar se confrunta si cu numeroase crize.

Joi, 24 noiembrie 1927, la ora 06:45, Ion I. C. Brătianu, presedintele Partidului National Liberal si prim-ministrul Romanei, a incetat din viata, la varsta de 63 de ani.

Lumea politica si opinia publica fost socata de moartea subita celui mai important om politic al Romaniei.

Atunci, ziarul de opozitie “Dreptatea”, scria: „S-a stins încă unul dintre cei care au ţinut pe umerii lor greaua sarcină a realizării celui mai mare ideal românesc: întregirea nemului.”

Related posts

  • Gold Bladder

    La 13 ani a luptat in razboiul de independenta nu in primul razboi mondial.